Navigation Menu+

A fost odată…

Posted on Aug 14, 2017 by in Blog | 0 comments

Text de Monica Patriciu
Foto de Andrew Neel pe Unsplash
__________
Share

 

A fost odată…da, chiar a fost spre sfârșitul lui 2016 un atelier de literatură pentru copii organizat de Simina de la Revdepov și condus de scriitoarea Adina Popescu. Amatori au apărut destul de repede. Cum era de așteptat, mai mult amatoare. Dar la atelier s-a înscris și Emil, un tânăr avocat, autorul unei povești femecătoare pe care merită s-o citiți. “Nică și piratul din pădurea neagră“. O găsiți în Revdepov.

Chiar înainte de prima întâlnire am primit o temă. Ni s-a cerut să intrăm în pielea sau în papucii unui copil și să povestim o întâmplare. Așa am remarcat-o pe Astrig. Nu e nicio greșeală. E doar un nume mai deosebit. Se numește Astrig Popescu, iar povestea ei a fost despre Bebe Lușu.

Ori de câte ori ne-am întâlnit la atelier, am discutat despre literatura pentru copii, despre cărți care merită să fie citite și scriitori celebri, despre poveștile scrise de copii, și mai ales despre temele fiecăruia. Și am avut parte de teme interesante. Am scris fișe de personaj, unul pozitiv și altul negativ, și atunci Cristina i-a inventat pe Lupilă Lupăilă, poreclit Lupă, un lup bun, miop și meloman și pe Oaia O, în rol de personaj negativ. Apoi am făcut schimb de personaje. Eu m-am trezit cu personajele Anei, cu fetița Smaranda și bufnițoiul Grigore și a trebuit să scriu o poveste cu dumnealor. Adina a observat că toate am lucrat mai relaxat și mai jucăuș cu personajele de împrumut. Apoi am mixat povești celebre. Adriana a pus nu la fiert, ci pe hârtie, o tocăniță de povești , iar Oana a scris “Capra cu un ied și o Cenușăreasă”. Oricum nu știu de ce, dar povestea caprei oricâți iezi ar avea și a Cenușăresei au fost preferatele noastre.

Între timp au venit Moș Nicolae, apoi Moș Crăciun, ba chiar și Anul nou. Așa că ne-am făcut urări. Mi-a plăcut cel mai mult una dintre ele. “Să vă fie viața o poveste frumoasă!”

Și la începutul lui 2017 ne-am întors la atelierul nostru magic. S-a întors cine a putut. Într-o seară de marți Cristina care locuiește la Slobozia ne-a trimis următorul mesaj: “Deși ne desparte un viscol, eu vă simt aproape.”

Altă temă. A trebuit să răspundem cu o poveste la întrebarea ” Ce-ar fi dacă?”. S-a descurcat fiecare cum a putut. Dar mai complicată a fost altă întrebare. Deja ultima întâlnire? Pentru ultimul atelier Adriana a scris despre lumea lui Muși, Magda despre uriașul din moară, iar Florentina povestea acelor de ceasornic.

Și totuși ce-a fi dacă în loc să ne despărțim, am continua să rămânem împreună? Așa s-a născut blogul “Noi povești”. Ai dreptate Magda! “Nu știu exact unde vom ajunge cu corabia noastră, dar cred că vom trăi o experiență pe cinste.” Vânt din pupă!

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *