Navigation Menu+

Întâlnirea mea cu Pippi Șosețica

Posted on Oct 30, 2017 by in Blog | 1 comment

Text de Adriana Ștefan
Coperta cărții, stânga
Autoarea cărții, dreapta
__________
Share

 

Pe Pippi Şosețica am întâlnit-o într-o după-amiază. A pășit în casa noastră odată cu unchiul copiilor mei. Mi-a aruncat o ocheadă șireată, printre gene, și-un surâs în colțul gurii, după care s-a așezat liniștită pe canapea, alături de celelalte cadouri. Nu s-a mișcat de acolo timp de câteva ceasuri, privindu-ne răbdătoare cum vorbim, țopăim și ne agităm până la lăsarea serii. Știa că vom obosi și ne vom opri la un moment dat. Eu îi mai dădeam târcoale, când și când, studiindu-i pe furiș codițele țepoase și roșcate, pistruii veseli și șosetele desperecheate care-i veneau de minune. De mână îl ținea pe Musiu Nilsson, care era la fel de răbdător ca și ea.

Când, într-un final, ne-am potolit și ne-am așezat cu toții pe covor, în cerc, pentru lectura de seară, Pippi Şosețica mi-a sărit în brațe cu Musiu Nilsson cu tot. Era momentul mult așteptat!

Copiii au adorat-o de la prima pagină și au râs cu poftă la fiecare trăsnaie pe care o imagina Pippi. Cred că se simțeau asemeni Annikăi și lui Tommy – vecinii și prietenii lui Pippi: ba luați prin surprindere de neastâmpărul și ideile fetiței, ba invidioși pe libertatea ei de a face tot ce-i trecea prin cap și, desigur, încântați peste măsură să afle că se poate copilări și altfel decât după niște reguli imposibile.

Cât despre noi, părinții, am uitat pentru un timp că suntem părinți plicticoși și ne-am amintit de boacănele noastre din copilărie care, desigur, nu aveau cum să fie la fel de spectaculoase ca ale lui Pippi, însă aveau și ele farmecul lor.

Când Pippi și prietenii săi s-au hotărât să meargă la culcare, obosiți de atâtea năzdrăvănii, iar eu am închis cartea, voci rugătoare au răsunat în toată casa:

–  Încă o dată, mama, să citim încă o dată!…

Mulțumim, Astrid Lindgren, pentru cea mai simpatică fetiță din univers. Acum, că Pippi Şosețica ne-a acceptat în cercul ei de prieteni, suntem gata s-o însoțim iar și iar, pagină de pagină, în aventurile ei minunate.

Și, cine știe, poate reușim să facem din casa noastră un fel de Vila Villekulla, în care viața să fie mai năstrușnică și mai veselă în fiecare zi.

1 Comment

  1. Si eu sint fan Pippi Langkous (asa o cheama in Tara Lalelelor) Ii cunosti filosofia de viata? “I’ve never done that before, so I’m sure I can do it”. Fain, nu?

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *