Navigation Menu+

Povești și povestitori

Posted on Nov 13, 2017 by in Blog | 0 comments

Text de Monica Patriciu
Ilustrație preluată de pe coperta cărții
__________
Share

 

Câțiva povestitori cunoscuți în toată lumea, Anne Glover din Canada, Alicia DongJoo Bang din Coreea de Sud, Jeff Gere din Hawaii, John Mukeni Namai din Kenya alături de alți povestitori, cunoscuți mai mult la ei acasă, românii Adriana Ene, realizator de emisiuni de radio pentru copii, Giorgiana Popan, directoarea festivalului internațional de povești “ Magia cuvântului” și Leon Magdan, profesor de joacă au reușit să facă din ediția a doua a festivalului internațional “Suntem povești”, București, noiembrie, 2017, un eveniment greu de uitat. S-au alăturat echipei, tot din partea țării gazdă, scriitorii Sânziana Popescu și Petre Crăciun.

Ce am înțeles ascultându-i patru zile la rând pe fiecare dintre ei? Că ceea ce fac  povestitorii profesioniști pare simplu. Poveștile pe care le spun ei sunt nemaipomenite. În general nu sunt povești noi, dar prin felul în care sunt prezentate, par a fi nemaiauzite.

Alicia e fragilă și seamănă cu o păpușă de porțelan. E îmbrăcată într-o ținută fabuloasă și are mereu un evantai roșu sau mov. Când păpușa începe să povestească, lumea din jur o ascultă cu gura căscată.

Anne e un spiriduș-ghiduș care nu stă locului nicio clipă. Ține în mână o bucată de sfoară care o ajută să-și ilustreze poveștile. Sfoara devine rând pe rând copac, gard, căsuță sau câine.

Jeff, cu cămășile lui hawaiene viu colorate, e un mare vrăjitor. De fapt e maestru păpușar și povestitor profesionist.

Iar John din Kenya, și el povestitor profesionist de peste opt ani, împletește poveștile cu animale cu muzica ritmată aficană așa că ceea ce povestește el un farmec aparte.

Ascultându-i pe cei patru povestitori veniți de peste mări și țări, pare destul de simplu să spui povești. Mai mult. Privindu-i constați că poveștile i-au ajutat să rămână tineri. Că tot poveștile i-au făcut niște oameni veseli care îi molipsesc de bucurie pe toți cei care ajung în preajma lor.

Și am mai înțeles ceva important. Sunt lucruri diferite să scrii povești si să spui povești. Sigur, și povestitorii profesioniști și scriitorii pentru copii se adresează aceluiași public. Celor care iubesc poveștile indiferent de vârstă. Celor care sunt copii sau au rămas copii.  Dar scriitorii preferă să vorbească despre cărțile lor, despre personajele inventate de ei, pe când povestitorii povestesc, transmit mai departe o mulțime de povești.

Ediția a doua a festivalului de povești de la București a fost dedicată prieteniei, asemuită cu o bijuterie. Și din fericire sunt multe povești despre prietenie și despre prieteni.

Iubim poveștile pentru că ele ne sunt alături de la începutul până la sfârșitul vieții. Le iubim pentru că poveștile ne amuză, ne educă și ne vindecă. Le iubim pentru că da, noi, oamenii, suntem povești.

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *