Navigation Menu+

Teme de vacanță

Posted on Nov 10, 2017 by in NOIpovești | 0 comments

Scrisă de MAGDALENA VOICULEȚ
Drepturi de autorToate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă și cu niciun fel de mijloace fără acordul în scris al autorului.
__________

Share

 

Pe vârful despădurit al Dealului Vrăjitoarelor se afla un sătuc foarte vechi unde se știa că încă mai locuiesc Bătrânele Nevăzute De Nimeni. Așa le spuneau sătenii vrăjitoarelor care păreau că n-au fost niciodată copii, deși niciunul nu văzuse vreodată vreuna. Aflaseră de la bunicii lor că ar locui departe de case, într-un bordei săpat în pământ undeva la marginea pădurii, și că ar avea o Ușă Scârțâită pe care numai Inocenții o puteau găsi și doar vântul o putea deschide. Iar asta era adevărat. Era locul preferat de întâlnire al celor mici, mai ales vara, când bordeiul era acoperit în întregime de căpșuni. Plantele păreau firave dar dădeau niște roade uriașe cu formă ciudată care creșteau la loc imediat ce erau desprinse de pe tulpini. Ei le spuneau Măselele Vrăjitoarelor și erau cele mai bune fructe pe care le gustaseră până atunci. Așa că se întorceau și a doua zi, și a treia, până târziu în toamnă, când plantele își pierdeau roadele și frunzele. Toate mamele din sat se plângeau că cei mici nu au niciodată poftă de mâncare și se străduiau să le facă pe plac mofturoșilor, pregătindu-le cele mai delicioase mâncăruri. Dar masa copioasă de fructe vrăjite nu era singurul motiv pentru care copiii petreceau ziua întreagă la ușa cotoronțelor străduindu-se din răsputeri să o deschidă. Trebuiau să le cunoască pe Bătrânele Nevăzute De Nimeni și să devină ucenicii lor. Le-ar fi plăcut să stea toată ziulica printre broscuțe, păianjeni și lilieci, să inventeze tot felul de povești fantastice, să zboare deasupra satului cu măturoaiele vechi și rărite dar, mai ales, să învețe să facă vrăji. Cea mai bună vrajă pe care ar fi inventat-o ar fi fost cea care face singură temele. Așa că Inocenții s-au organizat după priceperea lor. Mai întâi, au așteptat să vină Vântul Strașnic să deschidă ușa. Prin părțile acelea, dealurile din vecinătate țineau adăpost și rar se simțea câte o adiere. Și cum timpul trecea mult mai repede în preajma bordeiului, micii învățăcei s-au gândit că vine toamna și odată cu începerea școlii, începea și cicăleala părinților. Trebuiau să se grăbească. A adus fiecare câte o unealtă din magazia tatălui și împreună au început să o demonteze. Orice încercare nu se sfârșea decât cu zgomote enervante și zgâlțâieli fără rost. Scândurile de lemn erau foarte vechi și păreau șubrezite de carii. Ușa avea două balamale ruginite care se desprinseseră de toc și în mare parte era acoperită de mușchi. Doar o vrajă puternică o mai putea ține în picioare. Și cu cât rezista mai mult, cu atât hărmălaia de afară se întețea.

Dincolo de ușa neobișnuită, în Închipuirea Cea Mai Întunecată, două vrăjitoare de-o vârstă cu lumea deveneau din ce în ce mai neliniștite. Și ele fuseseră nevoite să învețe cândva dar nici prin cap nu le trecuse să inventeze Vraja Atotștiutoare care să facă temele în locul lor. Au crezut că fructele vrăjite de pe lângă poartă vor distrage atenția Inocenților și vor uita de ele. Oare chiar așa de mult voiau să scăpe de lecții încât nimic nu-i putea opri? Trebuiau să îi liniștească înainte să strice ușa. Vraja care o ținea în loc începea să își piardă din puteri în fața unor dorințe atât de aprige. Și atunci, Bătrânele Nevăzute De Nimeni s-au hotărât să îi invite pe cei mici înăuntru dar nu înainte de a preface locul acela într-un bordei adevărat și foarte sărac. Una dintre ele și-a schimbat înfățișarea într-o bătrână țărancă săracă iar cealaltă s-a preschimbat într-o pisică și s-a ascuns sub masa rotundă din lemn. Bătrâna țărancă s-a dus să îi liniștească pe copii.

— Vaaai, mamaie, dar ce faceți voi la ușa asta? Mai aveți puțin și o stricați de-a binelea. Abia se mai ține, că balamalele au ruginit de tot, spunea în timp ce se chinuia să o deschidă. Iar Ușa Scârțâită începuse să țipe cu o voce ascuțită de-i făcu pe copii să își acopere urechile. Eu sunt bătrână și săracă și nu mai am putere să mai fac alta. Dar ce-i cu voi aici?

Copiii au amuțit la vederea bătrânei. S-au așteptat să vadă o cotoroanță cu un neg mare pe nas, cu vocea pițigăiată și cu părul vâlvoi care să-i repeadă cu coada măturii sau să-i preschimbe în broscuțe. Dar și mai puțin se așteptau să se deschidă afurisita de ușă. Aproape că regretau că o zgâriaseră atât de tare.

— Dar, mamaie, de ce nu ciocăniți la ușă? Așa este, sunt cam tare de urechi la anii mei dar m-ați speriat când ați început să o zgâlțâiți.

Cei cinci copii o priveau ca vrăjiți crezând tot ce spunea. Doar Vlăduț, cel mai mic, care încă nu avea lecții de făcut și era convins că vrăjitoarele rele se ascund printre oamenii buni i-a răspuns:

— Noi am crezut că aici locuiesc vrăjitoarele. Tu ești o vrăjitoare?

— Sssst, i-a șoptit Miruna, sora mai mare, trăgându-l ușor înspre ea.

— Haaa, ha, ha! Cum să fiu eu o vrăjitoare, mamaie?! Sunt doar o bătrână singură care-și ține de urât cu pisica ei toată ziua. Dacă vrei să o vezi, te poftesc să intri în casă.

— Putem să intrăm și noi, a întrebat Miruna, știind că Vlăduț care avea o fire curioasă nu o va refuza și apoi, nu se putea încrede în bătrâna care locuia într-o casă a cărei ușă nu se deschidea niciodată.

— Haideți toți, copii, să se mai înveselească și casa asta un pic, le-a spus în timp ce le făcea semn să intre. Pisica mea este bătrână și aproape că a orbit. Din cauza asta stă mai mereu sub masă. Dar este blândă și îi plac Inocenții… Ăăă, copiii, am vrut să zic. Da, îi plac copiii foarte mult. Puteți să vă jucați cu ea dacă vreți, i-a invitat bătrâna, convinsă fiind că, după ce vor vedea că nu are nimic de ascuns, vor pleca și nu o vor mai deranja pe viitor.

— Știi, noi am venit să fim ucenicii tăi, a insistat Vlăduț când se văzu singur în preajma bătrânei.

— Păi, și ce poate să vă învețe mamaia pe voi? Voi trebuie să vă duceți la școală să învățați. Nu mai este ca pe vremea mea. Pe când eram copil nu se făcea atâta carte și trebuia să te îngrijești de casă mai mult decât de școală. Se trăia tare greu, i-a răspuns bătrâna ca să îl descurajeze.

— Noi vrem să învățăm să facem vrăji. Vrem să fim vrăjitori, nu-i așa Miru, a strigat cu voce tare către sora lui care în momentul acela tocmai luase pisica în brațe.

— Ăăă, daa, vrem să devenim vrăjitori, a râs Miruna lăsând să se înțeleagă că intră în jocul lui Vlăduț. Haideți să mergem, a strigat apoi către ceilalți copii care se împrăștiaseră prin toată casa. Știa că dacă mai rămân măcar un minut, Vlăduț îi va spune bătrânei secretul lor.

— Vaaai, mamaie, dar sunteți cam mici ca să fiți vrăjitori. Și ce vrăji o să faceți voi? a insistat bătrâna prefăcându-se că nu știa nimic.

— Vrem să facem o vrajă care să scrie lecțiile în locul nostru, a spus Vlăduț urmărind reacția Mirunei care îl privea amenințător.

— Vlăduț, mergem acasă chiar acum, i-a spus Miruna pe un ton apăsat. Era sigură că nu vor mai avea cum să își atingă scopul.

Bătrâna vrăjitoare știa ce gândesc cei mici, dar nu se putea da de gol.

— Copii, s-a adresat bărâna Inocenților, dacă vreți să faceți o astfel de vrajă, va trebui să cântați un cântec ale cărui versuri sunt scrise pe un pergament ascuns sub dealul din fața casei mele. Dacă reușiți să dați dealul la o parte sau să săpați un tunel nesfârșit, cu siguranță nu veți mai avea de făcut niciodată lecții. Vedeți ce ușor este?

Bătrâna nu i-a mințit, doar că nu credea nimeni.

— Ați auzit, este ușor, a strigat Vlăduț către ceilalți entuziasmat că găsise o rezolvare a problemei lor.

— Vlăduț, mamaia a glumit cu noi. Să mergem, l-a îndemnat Miruna.

Era sigură că pierduse orice șansă de a o găsi pe vrăjitoare și de a deveni o adevărată ucenică. Așa că, mai avea de scris trei compuneri din tema vacanței și trebuia să se grăbească spre casă.

— Ba nu, n-a glumit. Doar ne-a spus ce avem de făcut, i-a răspuns Vlăduț nemulțumit, în timp ce sora lui îl trăgea afară din casă.

Bătrâna Nevăzută De Nimeni a închis bine ușa în urma lor și a dispărut din nou în Închipuirea Cea Mai Întunecată. Cu siguranță avea să mai treacă un timp până ce o altă generație de Inocenți va încerca să deschidă Ușa Scârțâită.

sfârșit

Alte povești scrise de autoare:
(click pe imagine)

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *