Navigation Menu+

Vera și Păianjenul. Accidentul

Posted on Mar 30, 2018 by in NOIpovești | 0 comments

Scrisă de ALINA GODRA
Ilustrată de Claudia Gican
Drepturi de autorToate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă și cu niciun fel de mijloace fără acordul în scris al autorului.
__________

Share

 

Ningea de câteva zile. Fulgi mari pluteau fără grabă urmând parcă îndrumările unui magician năuc. Vera îi privea cu nasul lipit de geam, oftând.  Vacanța ar fi trebuit să se termine chiar în ziua când a început să ningă, iar școlile au rămas închise. Doi dintre prietenii Verei au făcut varicelă, iar ea s-a căptușit cu un guturai supărător. Nimeni n-a mai avut voie la joacă, afară. Poate că pedeapsa n-ar fi fost chiar atât de greu de îndurat dacă ceilalți locuitori ai casei, oameni sau insecte, nu s-ar fi perindat nestingheriți când afară când înăuntru.

Vera își suflă zgomotos nasul apoi își verifică telefonul. Becul roșu al bateriei pâlpâia agitat. Fata conectă telefonul la priză, iar aceasta îi răspunse cu „clink” mulțumit. Era trecut de miezul nopții, dar Verei nu-i era deloc somn. Fata eliberă telefonul din strânsoarea mâinii drepte și, fix când îl simți că i se dezlipește de palmă, sesiză că, pe carnetul de notițe unde acesta avea să aterizeze, ședea o molie. Ca într-un vis, Vera o văzu cum își ridică privirea, iar ochii i se măresc înspăimântați. Vera apucă firul telefonului și îi opri căderea, în ultima secundă. Molia Moly se făcuse mică acoperindu-și chipul cu o aripă trandafirie. După câteva clipe de tăcere în care Vera auzi ceasul din sufragerie ticăind mai tare ca niciodată, Moly își coborî aripa și o fulgeră cu privirea pe fetița neatentă.
— Îmi pare atât de rău, se scuză Vera.
Incredibil, acum pică telefoane din cer, se răsti Moly aranjându-și gulerul hainei cu gesturi precipitate. Suntem cu toții în pericol!
Că bine zici, surioară, se auzi o voce groasă din canalizarea chiuvetei din bucătărie.

Moly si Vera întoarseră capul în același timp. Două antene foarte lungi se iviră din interiorul orificiului de evacuare al chiuvetei, urmate de brațe subțiri, maronii, care tremurau de efort, ridicând o carapace grea, de chitină. Moly flutură din aripi consternată.
Libarcă, de câte ori să-ți spun că nu ești binevenit în această casă? îl somă Moly cu vocea încă tremurândă.
Eu fac doar o verificare de rutină, îi răspunse gândacul, mișcând mândru din antene. Țevile sunt vechi și fisurate, vă aduc la cunoștință că aveți pierderi de agent termic!
Domnule Libarcă, vă mulțumesc, zise Vera împăciuitoare. Să știți că avem un instalator, cum să vă spun eu, un instalator…om. El se ocupă de treburile acestea.
Un instalator om, ce glumă bună, pufni gândacul îndepărtând de pe picioarele din spate câteva urme de murdărie. Mi-e teamă că ați fost amăgită de pretinși meseriași. Serios acum, ce treabă e aia să te ocupi de instalații fără să intri vreodată în ele?
Libarcă, o să-i spunem lui buni despre verificarea pe care ai făcut-o. Du-te acum, te rog! Știi bine, dacă bunicul te vede, iar o să apară cu substanța aceea care miroase îngrozitor! Zise Moly impacientată.
Mie nu mi-e frică, să știi! Vărul Vinny a inventat o mască de gaze, zise Libarcă scoțând o mască mică din interiorul vestei cu multe buzunare.

Moly îl privi cu neîncredere.
Libarcă, du-te odată! Zise ea tot mai agitată învârtindu-se cu pași mici, pe coala de hârtie, în jurul unei cifre 0 cu care începea un număr de telefon din carnetul bunicii.

Vera urmărea discuția cu interes, suflându-și periodic nasul. Șervețelele îi dispăreau în buzunarele pantalonilor de pijama care erau deja umflate ca și cum ar fi găzduit portocale, nu șervețele.
Moly dragă, ce-i cu agitația asta? Ești bine? Se auzi o voce îngrijorată de undeva din cămară. Păianjenul casei, cel mai priceput țesător din toată zona, după cum chiar el se lăuda, se ivi pe perete. Coborî în ritm alert pe dulap, apoi se prinse cu cleștii de firul încărcătorului de telefon al Verei și se aruncă în gol. Vera își duse mâna la piept, gura lui Moly descrise un mic O, iar Libarcă scăpă masca de gaze în chiuvetă. Păianjenul se rostogoli pe masă. Purta în picioare pantofi mici și verzi, lucrați anume pentru el de către Cărăbușul Manolo, dar aceștia se împrăștiară peste tot, în cădere. Păianjenul se redresă rapid, se ridică pe toate cele 8 picioare, dar se prăbuși pe carnetul de notițe, lângă Moly, chircit de durere.
Aaaauu!
Păianjen! rosti cu vocea gâtuită Moly. Un doctor, repede, chemați un doctor!

Vera apucă telefonul, apoi îl așeză cu grijă înapoi pe raftul dulapului. Pe cine era să cheme pentru un caz de accident de insectă?
Trebuie să îi imobilizăm piciorul. Fac eu rost imediat de o tijă, spuse gândacul de bucătărie dispărând în adâncurile chiuvetei.
Chemați-l pe doctorul Rădașcă, șopti Păianjenul ținând strâns în clești unul din picioare.
Îl chem eu, zise Moly și se înălță fluturând frenetic din aripile ei mici.
Draga de ea, ce grijulie este! Zise Păianjenul privind-o cum se îndepărtează, prin ochelarii cu sticlă groasă, aburită. Nu-i așa că-i minunată? O întrebă el pe Vera.
Îhî, presupun, confirmă Vera dând fără convingere din cap. Măcar știe cum să dea de doctor.
O, dar să vezi ce minunat pictează! Continuă cu admirație, Păianjenul.
Cine, doctorul? Vera întrebă cuprinsă de curiozitate.
Cum cine?? Moly! Moly pictează! Rosti enervat Păianjenul.

Vera se trezi singură cu pacientul. Ce repede au dispărut cu toții, își zise ea în gând.

Din adâncurile chiuvetei un zgomot le străpunse urechile. După ce se străduise din răsputeri să se ridice pe marginea gurii de canalizare, gândacul scăpase tija metalică pe care o târâse cu picioarele din spate. Libarcă își coborî pentru o clipă antenele peste ochi, făcând-o pe Vera să pufnească în râs, iar apoi își dădu drumul pe spate înapoi în canalizare.
Vera, fă ceva, o să-l trezească pe bunicul, zise Păianjenul uitând parcă de durere.

O bătaie ușoară în geam îi atrase fetei atenția. Se apropie cu reținere de acesta, însă nu văzu nimic în întunericul nopții. Se roti pe călcâie pornind spre chiuvetă, dar bătaia în geam reveni, mai insistentă.
A venit doctorul, strigă Moly intrând în zbor în bucătărie.

Vera deschise geamul și privi cu ochii măriți de curiozitate cum o insectă mare și neagră, o veritabilă Rădașcă doctor, intră fără grabă de pe pervaz, în casă. În urma lui, un gândac crisomelidă, pășea agitat, trăgând o trusă mare și grea, în care zăngăneau instrumentele doctorului. Pe unul din brațe, rezidentul purta un halat alb, imaculat. Rădașca păși până în mijlocul încăperii, apoi se opri. Își scoase tacticos ochelarii din buzunar, îi așeză pe nas cu toată delicatețea permisă de cleștii enormi, apoi se întoarse sever către rezidentul său. Acesta intră imediat în panică.
Ăăă, l-ați chemat pe Doctorul Lucanus Cervus. Vă rugăm să ne indicați unde se află pacientul, recită rezidentul în timp ce așeza cu gesturi precipitate halatul pe umerii medicului.

Multe perechi de ochi priveau scena cu admirație. Gândacul de bucătărie de pe marginea chiuvetei, Moly și Păianjenul de pe masă, iar Vera, din picioare. Rădașca îi studie impasibil, pe rând, pe fiecare. Fetița își reveni prima din uimire. Se așeză pe un genunchi, întinse mâna dreaptă și spuse:
Domnule doctor, dacă îmi permiteți, pacientul este pe masă. Vă pot urca eu.

Rădașca își așeză cravata prinsă prea strâns la gât apoi păși în palma fetiței. Vera îl ridică și îl depuse ca pe un bibelou, pe carnetul de notițe al bunicii, unde ședeau pacientul și Moly.
Arată-mi rana, zise Rădașca.

Păianjenul ridică la comandă piciorul dureros. Cu gesturi pricepute, doctorul îl examină cu atenție.
Mda, un exemplu clasic de entorsă. Piciorul trebuie imobilizat pentru 10 zile. Vă voi prescrie tratament împotriva durerii.
Dar am foarte multă treabă, îndrăzni păianjenul.
— O
rice activitate fizică este strict interzisă, tună Rădașca. Vreți să ajungeți la operație?
Operație, da, da, vreți să ajungeți la operație, îl îngână rezidentul sprijinindu-se de cutia cu instrumente din care răsunară zgomote metalice.
Rezident, pregătește materialele. Imobilizăm piciorul, spuse doctorul peste umăr.
Domnu` doctor, vă pot oferi eu o tijă metalică, o dau ieftin, zise gândacul de bucătărie fluturând tija deasupra capului.
Fugi de aici! Nu e steril! Îl apostrofă Rădașca, iar Libarcă dispăru de îndată înapoi în canalizare.

După nici zece minute, Păianjenul era bandajat ca într-un cocon. Rădașca îl bătu prietenește pe spate.
Poate în 10 zile te transformi în fluture. Ha, ha, ar fi simpatic, nu-i așa? Zise doctorul și începu să râdă zgomotos. Se opri brusc și se întoarse foarte serios către Vera. Pacientul rămâne în grija ta!
A mea? De ce a mea? zise fata cu nasul într-un șervețel.
Pentru că ești printre puținii oameni care vorbesc cu insectele. Mai cunosc unul singur. Pe bunica ta. Chiar este nevoie să o chem să supravegheze pacientul?
Mă descurc, se văzu Vera nevoită să accepte, ușor bosumflată.
Poftim rețeta. Iar acum coboară-mă, te rog, zise doctorul. Am și alți pacienți care mă așteaptă, iar vremea asta nu-mi priește deloc, ar trebui să iernez în sol, nu să bântui prin frig. Vera întinse din nou mâna, prinse rețeta și Rădașca doctor și îl coborî în siguranță lângă rezidentul său.

Doctorul Rădașcă își dezbracă tacticos halatul, îl întinse  rezidentului care, de emoție, îl scăpă pe jos. Se redresă rapid, roșind până în vârful antenelor și preluă halatul scuturându-l energic. Privi cum maestrul se îndepărtează țanțoș și porni pe urmele lui, târând cu greu cutia cu instrumente.


Ciudate personaje, pufni Moly când doctorii părăsiră încăperea.
Dar pricepute, zise Păianjenul vădit incomodat de bandaje. Și ce-o să ne facem acum, Vera?
Ce să facem, domnule Păianjen? Dumneata trebuie să respecți recomandarea doctorului. Iar eu, dacă tot stau în casă înconjurată de șervețele și mirosind a sirop de tuse, o să-ți țin companie. Și o să mă asigur că nu te transformi în fluture, zise fata pentru sine.

După atâta agitație, noaptea se așternu grea peste pleoapele tuturor. Vera îl lăsă pe Păianjen în grija moliei căreia nu-i trecuse pe deplin supărarea după accidentul cu telefonul. Își luă lingurița de sirop de tuse, ultima tură a zilei, apoi porni spre dormitor. Un gând nu-i dădea totuși pace. Doctorul Rădașcă îi dăduse o rețetă cu medicamente prescrise pentru Păianjen, dar nu-i lăsase vorbă despre vreo farmacie pentru insecte. Unde putea găsi ea așa ceva?  Vera se așeză în pat, căscând. Ziua următoare se anunța, din nou, plină de neprevăzut.

va urma

 

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *