Navigation Menu+

Fie el murat sau verde

Posted on Jun 8, 2018 by in NOIpovești | 0 comments

Scrisă de Mădălina Oprescu
Drepturi de autorToate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă și cu niciun fel de mijloace fără acordul în scris al autorului.
__________

Share

 

“A

nunț: Concurs pentru toţi crocodilii din țară!

Concurs de mâncat castraveţi în oţet! Concuuuurs, șansă unică! Cine doreşte să participe trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. să aibă gura mare, să-ncapă şi-un soare

2. să dispună de maxilare puternice, să poată mesteca, la nevoie, degete

3. să înghită rapid, ca şi cum nici n-a înghiţit

4. să nu îl doară stomacul după, că n-avem să-i dăm supă

5. să citească cartea noastră: Cum să fii crocodil şi să mesteci cât mai puţin catraveți în oţet,

fără să te îneci.

Premii avem mii şi mii, dar cel mai mare dintre toate sunt un milion de ciocolate, ca să te-ndulcești cu o gură, după atâta acritură.”

  

La concurs, în fața comisiei, au venit să câştige sute, mii, milioane de copii, fiecare cu o impersonare fioroasă şi puternică a mai marelui crocodil. Poate-poate (cine ştie?) vor mânca pe săturate multe, multe ciocolate. 

Cei mai mulți s-au deghizat. Şi-au pus solzi (de unde, nu ştiu), s-au îmbrăcat într-o piele de reptilă prinsă cu nasturi şi fermoare şi au urlat în gura mare: “ROAAAAAR!”   

Câțiva erau prea slabi şi mici şi plângeau pân’ s-apuci să zici: “Crocodilul-cască-gura-mare-plină-de-dinţi. Arată-ne cum ai mânca un castravete ca şi cum ai mușca din perete!”

Unii, mai reuşiţi, se târau pe mâini, pe picioare, ca un crocodil la soare.

Alţii au venit uzi loarcă, ca s-arate că sunt făpturi de apă şi că pot înota mai bine decât oricine.   

Însă toţi au fost descalificaţi. Ce să vezi? Nici unul nu era crocodil adevărat, admirator de castravete, fie el murat sau verde.  Până la urmă, nu-i de mirare, cum să găseşti tocmai la noi în ţară, un crocodil?! Poate în râul Nil!

La finalul zilei, comisia, obosită, acceptă şi ultimul concurent. Acesta intră, se prezintă şi zice că vine tocmai din Amazon, că a aflat de anunţ de pe un vapor şi că el poate mânca o groază de castraveţi, mai ales dacă sunt înmuiaţi în oţet.

Comisia ia o pauză de gândire. S-a înfățișat, în sfârșit, un crocodil adevărat! Să-l accepte oare, chiar dacă vine de departe şi nu trăieşte aici, cu toate?

S-a votat!

—  Domnule Crocodil, hai să te vedem, atunci, cum reuşeşti să mănânci acest castravete plin de acritură, dintr-o singură înghiţitură!

În momentul acela Domnul Crocodil prinde sfios castravetele, se uită lung la el şi întreabă:

—  În timp ce-l bag în gură, pot să iau şi-o îmbucătură de salam cu pâine uscată?

—  Nu, nu, aşa ceva nu se poate!

—  În timp ce-l bag în gură, pot să mă țin de nări cu o mână? Sunt sensibil la apă acră neîndulcită vreodată.

—  Nu, nu, aşa ceva nu se poate!

—  În timp ce-l bag în gură, pot să merg să dau o tură de alergatură?

—  Nu, nu, aşa ceva nu se poate!

—  Pot să-l înghit cu apă?

—  NU!

—  Pot să-l înghit cu un pepene?

—  NU!

—  Pot să-l înghit cu apă, cu un pepene şi cu o prună? 

—  NU!

—  Pot să-l înghit cu o minciună?

  

Vaaai! A zis-o! 

Obosit după atâtea întrebări şi atâtea NU-uri primite, Domnul Crocodil a cedat.

Cu capul plecat, recunoaşte în şoaptă că vrea doar ciocolată, că nu-i plac acriturile, că a crezut că ţine dacă se prezintă pur şi simplu pe sine; că a cercetat şi a aflat că noi n-avem în ţară, aşa cum e pe afară, vreun crocodil; că cel din Zoo nu se pune, că e cam senil; că niciodată n-a înfulecat un castravete, fie el murat sau verde.   

  

Asta e povestea Domnului Crocodil, venit tocmai din Amazon. Păcat ca s-a înspăimântat atât de repede la vederea unui singur castravete, fie el murat sau verde. Nimeni să nu stie, oare, că pe bietul castravete poți să-l mănânci și de sete? Nici cel murat, nu-i deloc de aruncat. În oțet sau saramură merge chiar cu o friptură.

Şi acum, vă gândiţi voi, ce facem noi cu atâtea ciocolate?

Ei bine, nu disperaţi! Mai aveţi timp să le câştigaţi… cu sinceritate.

sfârșit

 

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *