Navigation Menu+

Răsturnel cel Pogonel

Posted on Jul 13, 2018 by in NOIpovești | 0 comments

Scrisă de Cătălina David
Ilustrată de Cristina Grigoraș
Drepturi de autorToate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă și cu niciun fel de mijloace fără acordul în scris al autorului.
__________

Share

 

Era puțin trecut de miezul zilei. În aer plutea puful plopilor care se aduna în platoșe moi pe asfalt. În grădină, arcașii se odihneau pe bănci, vorbăreți, fără să le bage de seamă zborul răsfirat.

Arina își scoase mănușa de antrenament, așeză arcul de tir pe bancă și își verifică telefonul.  Părinții îi transmiseseră prin sms că aveau să întârzie o jumătate de oră deoarece se lăsase bariera la calea ferată de lângă pod. Întârzierea lor cădea bine, dat fiind că în timpul antrenamentului ratase ținta de mai multe ori. Prima oară pentru că resimțise o durere la claviculă. A doua oară pentru că ratase prima țintă. Iar a treia oară fiindcă se îngrijorase că ratase a doua țintă din cauza ratării primei ținte.

Ariciul de la brelocul ei norocos alunecă de la închizătoarea rucsacului jos, sub bancă.

— Of, Răsturnel, iar te-am răsturnat pe jos, oftă ea, ștergându-i țepii de praf.

Răsturnel, care venea din neamul unor nobili pogonici, trimiși în lume ca să le slujească oamenilor, făcea cinste aricilor-breloc: avea țepi moi, fosforescenți, un led rotund, aprins, în loc de nas și un pântec dolofan.

Leagă-mă mai strâns, îi răspunse Răsturnel, în timp ce-și stingea ledul rotund de pe nas. I se păruse că se ivise o anomalie la circuitele din interior, dar din fericire, totul fusese doar o părere. Puf de plop! strigă el deodată. Știai că pernele catifelate, din puf de plop, aduc vise din Constelația Unicornilor? Strânge-mi, te rog, niște puf de plop! o rugă el cu ledul din nou aprins. Miroase amețitor!

Arina adulmecă în aer câteva clipe, apoi îl corectă sec:

Puful de plop este fără miros. Florile de tei miros.

— Pentru noi, aricii-breloc, puful de plop miroase de o sută de ori mai puternic decât florile de tei! îi explică Răsturnel. Te-ar ajuta un nas de arici, cu led rotund în vârf?

Arina fu nevoită să-i dea dreptate, cu un nas de arici ar fi reușit să le deosebească. În timp ce strângea în mâini două grămezi de puf de plop, Răsturnel îi șopti:

Este un băiat care se uită la tine foarte curios, acolo, de partea cealaltă a aleii… Parcă l-aș cunoaște de undeva… Fără supărare, dar mă pufnește râsul, a rămas cu gura căscată!

— Fă-te că vezi în locul lui aer, văzduh, aburi, îl sfătui Arina. Își râde de mine că am ratat antrenamentul de azi. Să ratez o dată este de înțeles, să ratez a doua oară, hai, se mai întâmplă, dar să ratez ținta a treia oară! Răsturnel, știi ce înseamnă asta?

Dacă Arina punea întrebarea: „Știi ce înseamnă asta?”, Răsturnel pricepea pe dată că situația era extrem de serioasă.

Arina puse cu grijă puful de plop în punga de hârtie de la sandwich-ul cu șuncă și se răsturnă și ea pe bancă.

— Să ratez a treia oară! suspină ea, cu capul plecat în bărbie. E cumplit! E coșmarul coșmarurilor! E sfârșitul sfârșiturilor!

Răsturnel strâmbă din năsucul pe care ledul scăpăra ca un licurici:

— Ce înseamnă sfârșitul sfârșiturilor? Înseamnă că au pierit țintele? Că s-a rupt arcul? Sau că s-au terminat săgețile? Să vezi când îți cad toți țepii și rămâi desțepuit! Desțepuit, atunci da, înseamnă sfârșitul sfârșiturilor!

— Ți-au căzut țepii? Aricii își pierd țepii?

— Aricii-breloc, da. Îi pierdusem înainte să mă găsești tu la dugheana cu vechituri. Din cauza detergentului din ligheanul în care m-a propulsat un băiat. Am înghițit după aceea munți de turte de furnici ca să crească la loc!

— Groaznic, să mănânci furnici!

— Cum să fie groaznic? Sunt zemoase și dulci, unele sunt picante, și când le simt piciorușele pe vârful limbii..

— La piciorușe de furnică, stop! M-ai băgat într-un film de groază din care vreau să ies! Gata, am ieșit! Furnicile sunt mai bune decât omleta mea cu pătrunjel?

— Omleta ta cu pătrunjel este curcubeiască! Este zeiască! Este ambrozie cerească!

Arina scoase repede telefonul ca să caute pe Internet cuvântul ambrozie. Unde-l mai întâlnise oare?

— Răsturnel, cred că ai fost tocilar într-o viață anterioară, zise ea după ce găsi răspunsul. Dar îmi place cum sună, o omletă-ambrozie… Hmm, da, sună la fel de cool ca mega-arhi-super-extra-ul meu! declară ea. Până ajungem acasă, se întoarse ea curioasă spre Răsturnel, fă-mă să înțeleg de ce tu, ariciul meu breloc cel norocos, ai uitat să-mi porți noroc la antrenament?

Răsturnel se bâlbâi:

— Pentru că… își drese el glasul, pentru că eram slăbit. Când sunt slăbit îmi slăbesc și puterile norocoase.

— Ești bolnav?

— Astă noapte m-a durut capul. Perna catifelată din puf de plopi o să mă vindece complet!

Arina îl așeză în poală și-i cercetă ochii, ledul, țepii.

— Să mergem la doctor, propuse ea. Ai ochii umflați și câțiva țepi tociți.

— Doctor?? Mai degrabă am nevoie urgentă de un ospăț ca în Constelația Unicornilor: omletă cu pătrunjel, ciuperci cu mărar și usturoi, plăcintă cu spanac, plăcintă cu rubarbă, clătite cu cireșe, căpșunadă, măceșadă – există măceșadă? înșiră Răsturnel pe nerăsuflate. Și neapărat perna din puf de plop!

— Perna va fi gata de îndată ce ajungem acasă! îi promise Arina. Și-ți pregătesc și o omletă uriașă, cu zece legături de mărar! Și căpșunadă! Pentru celelalte, trebuie să o întreb pe mama.

Răsturnel era pe cale să facă rotocoale în aer ca să-și arate mulțumirea, când se auzi lângă ei o voce cunoscută:

— Hei, bună, Arina!

Răsturnel se rostogoli pe bancă.

Arina o recunoscu pe Malvina, prietena ei de anul trecut. Era echipată în hainele de antrenament, cu arcul pregătit pe umăr. Avea șuvițe vopsite în portocaliu, împletite cu șnur amerindian. Anul trecut le vopsise în indigo. Antrenorul o certa mereu, le găsea nepotrivite cu imaginea unui arcaș adevărat.

— Capul sus! o încurajă ea. Ce înseamnă o zi proastă când în toate celelalte excelezi?

Malvina folosea cuvântul a excela ori de câte ori avea ocazia. Era cuvântul pe care și-l alesese din dicționar: „Este cuvântul meu pocal”, o lămurise ea, „conține în el minunăție, pe mama, pe tata, iar minunăție, apoi pe bunici, pe tine, înghețata de căpșuni și iar minunăție”! Prin el îmi activez patronus-ul meu, doar al meu! Când mă golesc, mai beau puțin din cuvântul meu pocal și gata! Mă umplu din nou de excelent! Așa m-a învățat bunicul. Tu ți-ai ales cuvântul-pocal?” o mai întrebase ea. Ce ciudată era câteodată Malvina! își zisese atunci Arina.

— Lasă râsetele celorlalți! o sfătui Malvina. Skip, Arina! Skip și ignore! Și pășește cu capul sus! Cine a ocupat locul al doilea la Arcașii Juniori?

Arina zâmbi când își aduse aminte că după ce primise trofeul – un arc strălucitor, din poleială argintie -, Malvina o lăudase și-apoi o poreclise Fulgerella. „ Cu doi “l”, precizase ea. Pentru că săgețile tale sunt iuți ca dublu-fulgerul”, mai adăugase.

— Ți-ai vopsit părul cu portocaliu, îi zâmbi Arina în loc de mulțumire.

— Mda, mă cam plictisisem de indigo. În timp ce tu ratai țintele – doar azi, că de mâine o să excelezi – antrenorul i-a dat telefon mamei și i-a spus că am uitat toate lecțiile. Și că stagnez – ce cuvânt e ăsta?- și că îmi recomandă să exersez zilnic! Și cu cine altcineva, dacă nu cu trofeul de argint de anul trecut? Eu i-am propus asta mamei. Mie-mi este indiferent tirul, dar mama își dorește cu tot dinadinsul să-l practic. Mă roagă să fiu cuminte și să o ascult. Mereu plânge pe ascuns, de la divorț. Ia spune, vii mâine la mine acasă?

Malvina fusese prietena ei cea mai bună în urmă cu un an. Excelau împreună la antrenamente. Divorțul părinților ei le despărțise și pe ele, atunci când mama Malvinei hotărîse să se mute mai aproape de casa bunicilor. Continuaseră să vorbească la telefon și pe chat, dar distanța se strecurase treptat între ele și încetaseră în cele din urmă să-și mai scrie. Prietena ei întrerupsese și antrenamentele.

— După cum bine-ai văzut, am revenit teafără și nevătămată, continuă ea așezându-se pe bancă, lângă Răsturnel, care-și pleoști îmbufnat toți țepii. Arina îl mângâie cu gingășie. După divorțul părinților, patronus-ul meu se activează greu. Când beau din cuvântul meu pocal, găsesc doar jumătate de excelent, jumătate de minunăție, jumătate de mama și de tata, jumătate de tine. Vino mâine să exersăm tirul la mine în grădină! Mâncăm negrese și îți arăt rochiile mele noi!

Arina acceptă, bucuroasă, hotărâră ora vizitei, apoi își luară rămas bun.

— Răsturnel, știi ce înseamnă asta, că m-a invitat la ea acasă? exclamă Arina către ariciul ei norocos. Că o să fim din nou prietene! O să mâncăm împreună negrese și înghețată de căpșuni, o să ne luăm la întrecere în parc pe role, o să facem schimb de rochii și brățări și … ceea ce este mega-arhi-super-extra-important! Adică ambrozie! Mai ambrozie decât toate ambroziile din lume! O să-i dezvălui secretul meu!

— Ai uitat complet de ospățul meu, îngăimă Răsturnel bosumflat. Mi-ai dat skip, cum te-a învățat ea… Iar acum, aflu că ai și un secret? Un secret pe care l-ai ascuns de mine…

— Ospățul rămâne ospăț! Cât despre secret, să știi că abia aștept să-i zic într-o bună zi că pot vorbi cu aricii-breloc și să o întreb: vrei să-ți fac cunoștință cu Răsturnel cel Pogonel?

Răsturnel scăpără din ledul de pe nas și-și zgribuli mulțumit țepii.

— Despre mine era vorba?

— Despre cine altcineva? Mi-a fost greu să aleg un cuvânt pocal pentru că te aveam deja pe tine. Tu ești ariciul meu pocal, iar Malvina este perna mea din puf de plop!

— Perna-Malvina are cumva puful strâns pentru perna mea? se sperie Răsturnel.

Arina culese un mănunchi de puf ce se odihnea pe un smoc de iarbă.

— Ăsta este pentru perna-Malvina, i-l arătă ea și se rezemă cu spatele de bancă: Până la urmă, tot mi-ai purtat noroc, Răsturnel! Mâine merg la Malvina acasă! Știi ce înseamnă asta? Ți-au revenit puterile norocoase, Răsturnel cel Pogonel!

Dar Răsturnel nu o mai auzea de mult, își așezase capul pe mănunchiul de puf de plop din palma ei și adormise visând la râuri de măceșadă, budinci de furnici și omlete gigant, cu pătrunjel.

sfârșit

 

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *