Navigation Menu+

Din ceruri

Posted on Dec 15, 2018 by in NOIpovești | 0 comments

Scrisă de DENORA JENA

Drepturi de autor

 

Fâl, fâl, două rotiri la stânga, fâl, fâl, fâl, trei la dreapta, o piruetă șurub și arhanghelul Zburdici se simte cu totul înviorat. Un nou sezon de hârjo-zbor este gata de start. Trei nori mai încolo, ceata îngerilor mici și pufoși așteaptă cu nerăbdare să vină dom’ profesor Zburdici, să se apuce de lecții.

În Țara Cerurilor, în fiecare an, de prin noiembrie până în februarie, e mare hărmălaie. Îngerii mari cu experiență îi învață pe cei mici cum să zboare. Alteori, pregătirile încep chiar mai devreme.

Pe Pământ, acest moment coincide exact cu momentul sosirii iernii, când cerul se umple de fulgi zburători, desprinși din aripile durdulii ale novicilor heruvimi.

 

Din grădina blocului 4 de pe strada Rotundă, griul a dispărut ca prin minune peste noapte. O catifea albă strălucește acum ademenitor. Petru, Ioana și Marin nu mai au somn, chiar dacă e sâmbătă, ziua aia dulce, fără școală sau grădi, fără trezit dis-de-dimineață, fără înfulecat în grabă să nu întârzie. Stau cu frunțile și nasurile lipite de fereastra din sufragerie și așteaptă să se trezească părinții.

– Știu! Facem unul grăsan și în burta lui ascundem bomboane din bradul de Crăciun, spune Petru.

– Nuuu! Facem unul înalt să ajungă până la noi la etaj și îi așezăm capul din casă, de pe balcon, se entuziasmează Marin.

– Fasem doi omi de săpadă? De se nu fasem și o sosie de săpadă? întreabă micuța Ioana.

– He, he! O sosie? Bună dimineața! Cine a văzut o sosie? apare și tata, cu ochii mijiți din cauza luminii ce țâșnește de la fereastră.

– O sosie este o mamă și o sosie a omului de săpadă! E ca un fel de oamă de săpadă, explică Ioana încruntându-și mutrița și gesticulând cu pumnișorii strânși.

Cu toții râd în hohote, iar veselia familiei se întregește cu zâmbetul mamei care luminează și mai tare camera. Îi poftește la masă. Imediat după micul dejun, cei trei năzdrăvani dau năvală în grădina din fața blocului și se apucă de treabă.

Trei ore parcă trec într-o clipită și nimeni nu simte cum gerul ciupește pe furiș din obraji. Nasurile-s bocnă. Inimile pornesc la galop. E gata! Ce mai contează frigul, dacă acum pot să se laude cu cel mai năstrușnic om de zăpadă pe care l-au făcut vreodată? Petru a făcut chiar și o listă cu toate obiectele care le-au fost de ajutor:

  • un mănunchi de frunze de ananas
  • ochelari de soare fără o lentilă
  • un căpăcel de la un stilou vechi
  • o piesă lego de culoare roșie
  • două steluțe de mare uscate
  • o rachetă de badminton.

Apoi se uită cu mare drag la omul de zăpadă, în timp ce Marin și Ioana își scutură zgomotos bocancii.

– Omul nostru de zăpadă e pregătit de vacanță, spune zâmbind Petru.

– Da chiar, oare un’ se duc oamenii de săpadă în vacansa de vară? întreabă Ioana curioasă.

 

În Țara Cerurilor spectacolul stă să înceapă. Serafimii își probează vocile. Heruvimii fac rotocoale în sincron. Îngerii de corzi își reglează harpele. Îngerii de lumină aprind mai tare soarele, lungesc ziua și montează constelații. Arhanghelul Zburdici pregătește scena celestă cu forme albe diafane și a chemat toți oamenii de zăpadă să-l ajute cu decorul. Doar ei se pricep atât de bine să stea luni întregi nemișcați.

Pe Pământ, acest moment coincide exact cu momentul sosirii vacanței de vară.

Sfârșit

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *