Navigation Menu+

Poveștile concurenților – ediția a II-a

Posted on Jan 26, 2019 by in Concursuri | 0 comments

Drepturi de autorToate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei publicații nu poate fi reprodusă sau transmisă sub nicio formă și cu niciun fel de mijloace fără acordul în scris al autorilor.
__________

Share


“Imaginopolis”


MIRUNA ALEXANDRU
Premiul pentru cei mai aventuroși oameni de zăpadă
11 ani, Voluntari, Ilfov
Little London International Academy
_________________________________________

Timp de milioane de ani, oamenii de zăpadă au căutat cel mai sigur şi răcoros loc unde să-şi petreacă vacanţa de vară.

Acum 3.200.000 de ani, pe vremea lui Australopithecus, ei au încercat să se adăpostească în peşteri, dar au fost goniţi cu bâte şi pietre de către nişte barbari păroşi şi fioroşi. Nici cu Homo neanderthalensis nu le-a mers, aşa că au intrat din nou în circuitul apei în natură.

În Antichitate au pus ochii pe nişte piramide şi s-au gândit că ar fi suficient de mari şi răcoroase. Au intrat în Marea Piramidă a lui Keops din Gizeh, dar au ieşit de acolo urlând pentru că s-au speriat de nişte mumii egoiste care voiau piramida doar pentru ele. Fugind ei prin nisipul fierbinte, s-au topit şi au reintrat în circuitul apei în natură.

Nici în Evul Mediu nu prea s-au descurcat să rămână întregi după terminarea iernii. Erau prea multe făclii, prea mulţi dragoni care scuipau foc şi prea multe arderi pe rug. De la atâta căldură, oamenii de zăpadă s-au tot micşorat şi până la urmă au reintrat în circuitul apei în natură.

Dar, oare, în Epoca Modernă au găsit locul acela răcoros dorit de ei? Când au dat iama prin bucătării cu scopul de a se ascunde în frigiderele proaspăt inventate, bucătăresele i-au gonit cu polonice şi sucitoare, apărându-şi teritoriul.

— Nu cedăm! Acela este locul pentru preţioasele noastre oale cu ciorbă! ţipau ele.

Cam aşa au stat lucrurile. După milioane de încercări prin Grădinile Suspendate ale Semiramidei, pe după butoaiele de vin ale lui Burebista şi prin catacombele de la Colosseum, pe la Polul Nord cel pustiu şi plin de urşi polari care voiau să le mănânce nasurile, o mare invenţie le-a dat speranţă. Dacă nu ar fi fost Gutenberg şi tiparul, n-ar fi găsit niciodată acel loc ideal.

Oamenii de zăpadă au descoperit până la urmă că cel mai sigur, răcoros şi distractiv loc pentru vacanţa de vară este imaginaţia copiilor care adoră cărţile, citesc şi ascultă multe poveşti. În Imaginopolis, oamenii de zăpadă sunt răsfăţaţi: fiecare are un norişor personal care produce nonstop fulgi zgribuliţi, toţi beau apă plată cu gheaţă, stau pe şezlonguri cu promoroacă şi nu au nicio grijă!

Ce frumos este în Imaginopolis!

sfârșit

Unde se duc oamenii de zăpadă în vacanța de vară?


TAMARA IOANA CRĂCIUN
Premiul pentru cel mai amuzant om de zăpadă
11 ani, Buzău, Județul Buzău
Şcoala Gimnazială “G.E. Palade”, Clasa a V-a C
_________________________________________

La sfârșitul unei ierni geroase, omul de zăpadă din curte, Albiliță Albilescu pe  numele său, nu își găsea biletul de avion cumpărat încă de la începutul iernii.

— Unde e? Unde e? țipa nervos și înspăimântat Albiliță.

Eu eram în camera mea și citeam. Am auzit țipetele venind de afară și m-am uitat pe fereastră. Îl văd pe Albiliță isterizat și m-am dus repede, repede la el.

— Ce-ai pățit, Albiliță? strig eu.

— Nu-mi găsesc biletul de avion!

— Cum să nu-l găsești? L-ai căutat bine peste tot?

— L-am căutat peste tot! S-a „evaporat” vacanța mea! 

— În buzunarele de la blugi l-ai căutat?

— Căutat! Așa mi-am găsit pașaportul! 

Transpirat de atâta stres, Albiliță Albilescu își ridică pălăria să își șteargă broboanele de sudoare de pe frunte.

— Albiliță, stai! Nu te mișca! Am găsit biletul! 

— Ce? Unde?

— E pe capul tău! Îl aveai în pălărie! 

— Aoleu, am uitat că acolo l-am ascuns! Ce bine că l-ai găsit!

— Albiliță, unde mai pleci anul ăsta?

— Anul ăsta… în Bora Bora! Mă întâlnesc cu frații mei acolo, la o mătușă. S-ar putea să vină și o verișoară de-a doua din partea mamei.

— Auzi, Albiliță, dar tu te plimbi peste tot! În fiecare vacanță ai fost în altă parte a lumii.

— Ce să fac și eu, am neamuri pe toate continentele! Dacă îți vine să crezi, am și la Ecuator!

— Albiliță, tu ai văzut cât este ceasul? Fugi că pierzi avionul!

Alerg cât pot eu de repede spre aeroport, cu Albiliță de mână. Dar Albiliță nu e cel mai slab și nici nu a fost în nicio zi la sală toată iarna (și-a irosit banii dați pe abonament).

L-am văzut îmbarcat și am plecat liniștită acasă.

Unde pleacă oamenii de zăpadă în vacanța de vară? Peste tot în lume. Au neamuri peste tot!

sfârșit

Unde se duc oamenii de zăpadă când se termină iarna?


MARIA DRAGOMIR
Premiul pentru cei mai inventivi oameni de zăpadă
12 ani, Buzău, Județul Buzău
Şcoala Gimnazială “G.E. Palade”
_________________________________________

Fiecare lucru, fiecare ființă de pe Pământ, la un moment dat dispare. În cazul oamenilor de zăpadă ni se pare că intră în pămant, că se topesc și că până la următoarea zăpadă nu va mai exista niciunul. E adevărat, ei dispar din locul în care noi i-am creat, le-am dat viață, dar….

În fiecare an, Moș Crăciun împreună cu ajutoarele sale salvează oamenii de zăpadă. După ce aceștia încep să se topească, Moșul îi adună, îi așază în cutii diferite și îi duce cu sania în atelierul lui. Acolo, din zăpada topită, din fularul, căciula, morcovul și cărbunii fiecăruia, creează jucării pentru copii. Nici eu nu știu cum reușește, dar știu că Moș Crăciun e magic, la fel ca tot ceea ce face el.

Știu toate acestea chiar de la un om de zăpadă transformat într-o jucărie pe care am primit-o de Crăciun când eram mai mică, o păpușică foarte frumoasă. Când mă jucam cu ea, am întrebat-o (nu știu de ce) din ce este făcută și, spre uimirea mea, a răspuns: din zăpadă. Aflând că putea să vorbească, am rugat-o să-mi spună povestea ei. Mi-a povestit că eu am făcut într-un an un om de zăpadă pe care Moș Crăciun l-a luat în atelierul lui magic și l-a transformat în păpușă. Adică, în ea. De asemenea, mi-a povestit și despre alți oameni de zăpadă care au devenit jucării educative, mingi de fotbal, căsuțe de păpuși și mașinuțe. Am fost foarte încântată, dar și uimită, să aflu că oamenii de zăpadă sunt transformați în jucării și că nu sunt înghițiți de pământ. Păpușa nu a mai vorbit, dar am păstrat-o cu mare grijă, căci chiar era prețioasă. Întotdeauna când mă uit la ea (la ochișorii ei negri asemenea cărbunelui, la pielea albă ca zăpada, la părul roșu și hăinuțele albastre) îmi amintesc de iarnă și de oamenii de zăpadă.

Văd deseori copii supărați că le-au dispărut omuleții iernii și mă gândesc că aceștia sunt, de fapt, la ei în casă, doar că sub forma unei jucării.

Atunci când pierdem ceva trebuie să ne gândim că, poate, doar s-a transformat. Că, poate, ne privește de undeva, că ne ocrotește și încearcă să ne facă viața mai frumoasă. Orice lucru poate avea un nou început, o nouă viață. Trebuie doar să credem.

sfârșit

Unde se duc oamenii de zăpadă în vacanţa de vară?


DĂNUȚ BELEUZ
Mențiune pentru cei mai prietenoși oameni de zăpadă
14 ani, Galați
Școala: Colegiul Economic “Virgil Madgearu”
_________________________________________

O ninsoare liniştită a început în ajun de Crăciun. Nori cenuşii şi groşi, încărcaţi cu zăpadă, au cernut fulgi de nea peste casele şi străzile oraşul Stupino, acoperindu-l cu un strat destul de gros de zăpadă.

      Razele lunii care bat în grădina familiei White, teleportează patru spiriduși dintr-o dată. Sunt îmbrăcați într-un costum alb cu dantelă albastră, asemănător aceluia purtat de Moș Crăciun. Au chiar și pălării albastre, în vârful cărora zornăie trei clopoței de culoare albă. Spiridușii au cam un metru și sunt destul de grăsuți pentru înălțimea lor. Au fața albă, ochii mari, albaștri, buze subțiri și foarte crăpate din cauza frigului aprig, iar părul se ivește de sub căciulile care le vin peste ochi.

     Micuţii spiriduşi sunt ajutoarele regelui Big Snow, uriașul om de zăpadă din Ținutul Carney. Împreună cu micile lui ajutoare, el construiește, în fiecare an, câte un grandios om de zăpadă pentru fiecare familie. Ținutul Carney este ascuns într-un colț al Antarcticii, neexplorat și nedepistat de cercetători. Acest loc magic este plin de spiriduși care locuiesc în case de gheață și nea. Totul este construit din gheață, gheața fiind cam singurul lucru ce se găsește prin zonă.

Cei patru spiriduși sunt doar câţiva reprezentanţi ai comisiei Bucuria Copiilor. Reprezentanții comisiei sunt aleși de Big Snow și învață cum să construiască un om de zăpadă în mai puţin de zece minute, pentru a reuşi să bucure fiecare copil din întreaga lume.

Ei adună neaua abia așternută și fac din ea un mare bulgăre pentru baza omului de zăpadă. Fac apoi și ceilalți doi bulgări, iar la sfârșit așază pe capul lui o șapcă cu sigla comisiei, un fular din lână făcut de soția regelui (Betty Snow), clasicul morcov pe post de nas, ochelari de soare care să-l protejeze de razele puternice ale soarelui (ca nu cumva să se topească), căşti în urechi (să nu se plictisească trei luni cât stă în frig), un telefon în mâinile făcute din două crengi şi gata. Omul de zăpadă modern este gata! După terminarea lui, spiridușii se teleportează înapoi în ținutul lor, prin razele lunii.

Dis de dimineață, copilul familiei White se trezește şi observă că în grădină a apărut, de nicăieri, un om de zăpadă. Uimit, îşi întreabă părinţii cine a construit incredibilul om alb. Ce nu v-am zis eu, este că toți părinţii ştiu de existenţa micuţilor clăditori de oameni de zăpadă, dar păstrează secretul. Omul alb din grădina familiei White are de stat până pe întâi martie în gerul ce are să vină.

La început de martie, se apropie momentul plecării, iar primele raze ale primăverii îl aduc pe omul alb în lumea magică. Din momentul în care a ajuns în Ținutul Carney, spiriduşele asistente au grijă de el. Toți oamenii de zăpadă sunt îngrijiți în spitalul de gheață timp de trei luni, căci au suferit de ger năprasnic, dar și lovituri de bulgări în timpul bătăilor cu zăpadă dintre copii. Cel mai bătrân om de zăpadă care este încă la datorie, face parte din comisie de peste 230 de ani, se numește Nea Nea și este cel mai drăguț și mai amuzant om din întreg ținutul.

După ce au fost tratați, oamenilor albi li se oferă o vacanță bine meritată la plaja albă a regatului unde îşi petrec timpul la spa, sau înotând în piscina numai bună pentru ei (oceanul fiind prea rece), relaxându-se și bucurându-se din iunie până în decembrie. Cei care au peste 100 de ani primesc o excursie la începutul lui decembrie în Drygalski, o insulă izolată care se află în partea cealaltă a Antarcticii, unde oamenii de zăpadă mai bătrâni se pot relaxa pe o insulă doar a lor. Acolo ei pot urca pe muntele Drygy, pot face aerosoli în salina Dryfol, se pot plimba prin ţinutul de pe insulă și pot face multe alte activități relaxante.

În fiecare ajun, oamenii de zăpadă se reîntorc în lumea reală sub formă de ninsori liniştite şi reci, iar ciclul se repetă la nesfârșit, iar și iar.

sfârșit

Omul de Zăpadă


MIRUNA LĂZĂRESCU
Mențiune pentru cel mai vrednic om de zăpadă
12 ani, Buzău, Județul Buzău
Şcoala Gimnazială “G.E. Palade”
_________________________________________

Iarna este spre sfârșite, astăzi suntem în 25 februarie. Sărbătorile au trecut cu sunetul colindătorilor și ne pregătim de voioasa primăvară.   

  Plină de tristețe, mă îndrept spre omul de zăpadă din curtea casei mele. Are valiza pregătită și e gata să plece. El mă întreabă dacă vreau să îl însoțesc în marea lui călătorie. Nu am timp să îi mulțumesc pentru că în aceeași clipă am și ajuns la Polul Sud.

  Omul de Zăpadă obișnuiește să își petreacă vacanța mergând în vizită la rude. În fiecare an încearcă să își găsească strămoșii, dar întâmpină mereu probleme. Anul acesta mi-am propus să îl ajut. Am decis împreună să mergem la castelul de nea unde trăiește Crăiasa Zăpezii, ea ne poate da mai multe indicii.

  După un drum lung, ajungem în orașul Fulgilor. Aici se află primul lui strămoș, bajaja, care locuiește în Statuia Fulg. Aceasta este formată din cristale, este foarte fragilă și are o intrare atât de mică încât Omul de Zăpadă nici nu a încăput. Am încercat și eu și am reușit să mă strecor în statuie. Înăuntru locul alb-argintiu părea imens, foarte spațios și magic. Acolo am văzut un om de zăpadă bătrân și am încercat să îl trezesc. L-am scuturat cu putere. Am auzit un zgomot puternic și tone de sclipici m-au învăluit. Bătrânul și-a revenit din transă și mi-a mulțumit că l-am trezit. Ne-a spus că ceasul lui deșteptător s-a stricat în urmă cu 200 de ani și el a uitat cum să se trezească. Omul de Zăpadă a fost foarte entuziasmat că a reușit să își găsească primul strămoș. Am vorbit ore întregi și am aflat unde putem să îl găsim pe fratele lui, Marele Om.

  Marele Om locuiește în satul Nea. Este un loc plin de veselie, în care trăia o mulțime de pinguini. În centru se află un deal enorm de unde pinguinii alunecau ca pe un tobogan și se distrau foarte tare. I-am întrebat dacă știu unde se află Marele Om, dar nu am avut succes. Ne-am plimbat printre troienele de zăpadă și am găsit un morman care avea o pălărie maro în vârf. Omul de Zăpadă a scos o lopată din buzunar și a început să sape. După mult timp a reușit să își dezgroape strămoșul. Marele Om ne-a povestit că pinguinii i-au făcut o farsă și l-au acoperit cu zăpadă. Cei doi au decis să se întoarcă împreună în orașul Fulgilor.

  Omul de Zăpadă a reușit să își îndeplinească visul de a-și petrece vacanța cu rudele și acum îi poate vizita pe toți în fiecare an.

Eu am ajuns acasă și îi citesc acum o scrisoare din Hawaii, acolo unde s-a dus Omul de Zăpadă împreună cu cei doi strămoși. Îl aștept cu drag și anul viitor.

sfârșit

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *