Teodora Maria Dinu

13 ani, Mangalia, 2018

Premiul – “Dragoniță-povestitoare”

Vacanţa…cea mai aşteptată perioadă a anului de către toţi dragonii, dar, mai ales, de Festus.

Pentru Festus, marele dragon albastru, vacanţa reprezenta motivaţia ce îl ajuta să treacă peste toată perioada în care trebuia să muncească. Acesta ocupa una dintre cele mai importante funcţii din compania în care lucra, adică el era cel care îi repartiza pe toţi ceilalți pe sectoare: Păzitul castelelor, Lupta împotriva cavalerilor, Speriatul prinţeselor. Profesia sa nu era una uşoară, pentru că necesita foarte multă dedicare, atenţie şi responsabilitate. Dacă, de exemplu, un dragon mergea să-şi cumpere un suc, iar în acest timp cineva intra în castelul pe care îl strajuia, Festus era cel învinuit. Aşa că el trebuia să se asigure că fiecare dragon îşi face datoria şi că este vrednic de postul ocupat. Dar, în sfărşit, după toată această presiune, sosise şi o binemeritată vacanţă.

Cât despre ceea ce dragonul nostru făcea în timpul său liber, ar fi câte ceva de spus. În primul rând, cel mai mult îi plăcea să doarmă. Trezirea în zori de zi îl obosea atât de mult, încât Festus îşi promitea că în vacanţă se va trezi numai ca să mănânce, iar după aceea se va culca la loc. Dar lucrurile nu stăteau chiar aşa: pe lângă somn, cititul, mersul la petrecerile organizate în Oraşul Dragonilor şi la plajă erau activităţi cu care îşi ocupa cea mai mare parte din timp. 

Lui Festus îi plăceau foarte mult poveştile despre semenii săi care, în cele mai grele situaţii, dădeau dovadă de curaj, luptându-se vitejeşte cu oricine încerca sa le invadeze teritoriul. Locul în care îşi găsea întotdeauna liniştea era Marea Bibliotecă a Dragonilor. După cum şi numele o descrie, aceasta era o încăpere gigantică, ticsită cu cărţi de toate felurile, acel loc în care nu te poţi gândi la un titlu care să nu existe deja acolo. Aspectul pe care îl prefera dragonul la acea uriaşă cameră era liniştea deplină, în care parcă singurele sunete pe care le puteai auzi erau întorsul paginilor şi propriile gânduri. Poveştile prindeau viaţă în mintea sa, ca într-un film care te captivează din ce în ce mai tare cu fiecare secundă scursă, şi pe care nu-l poţi opri până nu-i afli deznodământul. Aşa i se întâmpla lui cu cărţile. Ele îl purtau în lumi unice, aproape făcându-l să creadă că participă la toate întâmplările, că este alături de personajele preferate, bucurându-se şi suferind odată cu acestea. Cărţile erau prietenele lui, obiectele cu care avea cea mai strânsă legătură.

Din păcate, deoarece unii dragoni nu mai returnau cărţile, iar alţii fie le îndoiau paginile, fie le deteriorau prin alte diverse modalităţi, s-a decis ca biblioteca să nu permită luarea cărţilor acasă, ci doar cititul acestora între orele în care biblioteca era deschisă. Astfel, i s-a întâmplat ca, absorbit în universul unei cărţi, să stea acolo până la ora închiderii. Nefiind observat, biblioteca s-a închis şi a rămas toată noaptea printre rafturile pline cu cărţi. Dar acest lucru nu l-a deranjat, din contră, a avut destul timp să termine ceea ce citea deja şi să mai parcurgă încă jumătate dintr-o altă carte.

O altă întâmplare amuzantă s-a petrecut la plajă, când prietenii săi i-au făcut o farsă care, pe moment nu i s-a părut deloc demnă de râs, dar despre care acum îşi aduce aminte cu drag. Era o însorită zi de vară, iar Festus şi ce doi prieteni ai săi, Onyx şi Merlin, au decis să meargă la plajă. După ceva timp, datorită nisipului ce sclipea în lumina soarelui, a sunetului produs de micile valuri ce se spărgeau la mal, pleoapele lui Festus au început să se îngreuneze şi, în cele din urmă, a adormit. Când s-a trezit a avut parte de o mare surpriză: se afla pe o saltea gonflabilă, iar când a vrut să se ridice, din cauza sperieturii şi-a pierdut echilibrul şi a căzut în apă. Desigur, imediat şi-a dat seama că cei doi tovarăşi ai săi erau în spatele celor întâmplate, ei fiind la mal, uitându-se la el şi străduindu-se din răsputeri să nu râdă. Cum a ajuns la aceştia, cei doi s-au acuzat reciproc: “El a fost!”. Însă Festus ştia adevărul: nu trebuia decât ca unul dintre ei să vină cu ideea, iar după aceea ambii ar fi contribuit în mod egal. De fiecare dată când îşi amintea, începea să zâmbească.

La petrecerile la care a fost pe parcursul verii s-au petrecut mai multe lucruri, dar cel mai jenant s-a întâmplat la cea organizată de Onyx, când a mâncat prea mult şi a trebuit să plece acasă, pentru că nu mai putea să danseze. Totul a avut loc în sala de evenimente a unui castel. Fiecare melodie te îndemna la dans, dar, din păcate, Festus nu a reuşit să-şi îndeplinească această dorinţă. Totuşi, văzând partea plină a paharului, mâncarea chiar a fost delicioasă.

Vacanţa era cea mai frumoasă perioadă a anului, dar şi cea care trecea cel mai rapid. Era perioada în care, nu numai Festus, dar şi ceilalţi dragoni petreceau momente deosebite cu prietenii, care deveneau, mai târziu, amintiri de neuitat.