Andrei-Petru Edu

11 ani, Buzău, 2018, Școala Gimnazială “G.E. Palade”

Diplomă de “Nou Povestitor”

Iată-i: moi, pufoși, plutind în văzduh, ca un roi de fluturi albi! Sunt primii fulgi de nea! Câtă bucurie mi-au adus!  Chiar mă gândeam zilele trecute, cum ar fi sărbătorile fără zăpadă ? Triste, plictisitoare, lipsite de viață… ,,Anul acesta însă, va fi zăpadă din belșug”, mi-am spus entuziasmat.

Aveam motive întemeiate să ies afară: zăpada se așternuse ca o mantie albă și stălucitoare, gerul pictase flori pe geamuri, copacii îmbrăcaseră haine de puf  iar derdelușul era pregătit. Era un semnal clar: fulgii de nea, prin dansul lor, ne chemau la joacă! Am luat sania și câțiva prieteni și am pornit. Zăpada de cristal ne scârțâia sub picioare, vântul ne chiuia pe la urechi… Eram fericiți: ne dădeam cu sania, ne băteam cu bulgări…

La un moment dat, ne-a venit ideea să construim un om de zăpadă. Ne-am apucat de lucru. Încet, dar sigur, după minute bune de muncă, din mâinile noastre au ieșit, nu unul ci doi oameni de zăpadă, rotofei și bucuroși să ne vadă:

— Credeam că nu ne mai terminați! spuse cel căruia îi așezasem, cam strâmb, oala pe cap.

— Uf, ce bine îmi pare că ne-ați readus la viață! zise și cel cu fularul roșu, pe care

tocmai i-l cedasem eu cu mare greutate, gîndindu-mă că dacă tot i-am dat viață, trebuie să am și grijă de el.

Omuleții cei albi ca laptele ne-au văzut nedumerirea și au continuat:

— Ne săturasem de atâta odihnă, de atâta liniște. Păi toată vara unde credeți că ne

ascundem? Ne evaporăm în văzduh. Stăm în așteptare….N-ați văzut niciodată norișori sub formă de oameni de zăpadă, privindu-vă cu nostalgie? Eram noi, omuleții de nea… Toată vara vă urmărim. De multe ori vă zâmbim și vă salutăm. Trebuie doar să fiți atenți sa ne observaţi. Când ne topim, nu dispărem cu totul…Nu! Ne transformăm. Și așteptăm sperând să avem ceva noroc. Exact ca astăzi. Am ajuns mai adineauri. Plutind și legănându-ne în vânt sub formă de fulgi de nea, ne-am așternut pe pământ. Apoi ați venit voi și ne-ați făcut o surpriză, dându-ne forma care ne place cel mai mult, de omuleți de zăpadă. Nu mai punem la socoteală faptul că ne-ați și îmbrăcat.. V-ați gîndit să nu înghețăm de frig. Drăguț din partea voastră!

— Aha, deci în norișori se duc vara oamenii de zăpadă! articulez eu cu greu… Mereu m-am întrebat ce se întâmplă cu voi… De aia mi se păreau mie norii cunoscuți. Știți, la vară o să vă caut din priviri… dacă mă vedeți, faceți-mi un semn, să vă recunosc, mai adaug încet, nevenindu-mi să cred că stăteam de vorbă cu oamenii de zăpadă.

Nu am povestit nimănui întâmplarea, până astăzi. Pentru că nimeni nu ne-ar fi crezut. Am hotărât cu băieții să fie secretul nostru. Acum m-au convis să vi-l împărtășesc.

Să aveți sărbători linistite și să constuiți mulți oameni de zăpadă. Le faceți un bine și o mare bucurie!