Maria Dragomir

12 ani, Buzău, 2018, Școala Gimnazială “G.E. Palade”

Premiul“Cei mai inventivi oameni de zăpadă”

Fiecare lucru, fiecare ființă de pe Pământ, la un moment dat dispare. În cazul oamenilor de zăpadă ni se pare că intră în pămant, că se topesc și că până la următoarea zăpadă nu va mai exista niciunul. E adevărat, ei dispar din locul în care noi i-am creat, le-am dat viață, dar….

În fiecare an, Moș Crăciun împreună cu ajutoarele sale salvează oamenii de zăpadă. După ce aceștia încep să se topească, Moșul îi adună, îi așază în cutii diferite și îi duce cu sania în atelierul lui. Acolo, din zăpada topită, din fularul, căciula, morcovul și cărbunii fiecăruia, creează jucării pentru copii. Nici eu nu știu cum reușește, dar știu că Moș Crăciun e magic, la fel ca tot ceea ce face el.

Știu toate acestea chiar de la un om de zăpadă transformat într-o jucărie pe care am primit-o de Crăciun când eram mai mică, o păpușică foarte frumoasă. Când mă jucam cu ea, am întrebat-o (nu știu de ce) din ce este făcută și, spre uimirea mea, a răspuns: din zăpadă. Aflând că putea să vorbească, am rugat-o să-mi spună povestea ei. Mi-a povestit că eu am făcut într-un an un om de zăpadă pe care Moș Crăciun l-a luat în atelierul lui magic și l-a transformat în păpușă. Adică, în ea. De asemenea, mi-a povestit și despre alți oameni de zăpadă care au devenit jucării educative, mingi de fotbal, căsuțe de păpuși și mașinuțe. Am fost foarte încântată, dar și uimită, să aflu că oamenii de zăpadă sunt transformați în jucării și că nu sunt înghițiți de pământ. Păpușa nu a mai vorbit, dar am păstrat-o cu mare grijă, căci chiar era prețioasă. Întotdeauna când mă uit la ea (la ochișorii ei negri asemenea cărbunelui, la pielea albă ca zăpada, la părul roșu și hăinuțele albastre) îmi amintesc de iarnă și de oamenii de zăpadă.

Văd deseori copii supărați că le-au dispărut omuleții iernii și mă gândesc că aceștia sunt, de fapt, la ei în casă, doar că sub forma unei jucării.

Atunci când pierdem ceva trebuie să ne gândim că, poate, doar s-a transformat. Că, poate, ne privește de undeva, că ne ocrotește și încearcă să ne facă viața mai frumoasă. Orice lucru poate avea un nou început, o nouă viață. Trebuie doar să credem.