Zamfira Bărbulescu

10 ani, Voluntari, Ilfov, 2018, Liceul Teoretic “Little London”, clasa a IV-a

Diplomă de “Nou Povestitor”

Un copil a împrăștiat vestea prin sat că oamenii de zăpadă sunt posedați, fac picioare vara și fug! Toți copiii sunt speriați și nu mai vor să facă oameni de zăpadă! Dar eu știu că nu este adevărat!

A mai trecut o zi. Zăpada este jucăușă și copiii tot încăpățânați. Bucuria de a te plimba iarna și de a vedea oamenii de zăpada în curți sau pe străzi este de neînlocuit! Trebuie să fac ceva. Dar cum? Of! Chiar că nu știu… Gata, am o idee! Mă duc să îi chem pe părinții omului de zăpadă: Mâhnita Nea Albă și Frigul Nemilos al Iernii. S-a dus vestea în sat că mă duc să dovedesc adevărul. Nimeni nu mă încurajează dar știu că pot! Am bagajele pregătite! Mâncare, mâncare și iar mâncare. Am mers cam cinci metri și deja l-am întâlnit pe tată. Nu prea cred că este în apele lui. Totusi, a fost un dialog … interesant:

— Sunt aici să vorbim despre o problemă!

— Ce problemă?!

— O problemă mare!

— Cât de mare?

— Mare!

— Nu se poate!

Of, ce nesuferit este! Trebuie să plec! Și cum mergeam eu, am văzut-o pe mama omului de zăpadă. Nu o întalnisem niciodată până atunci și …ghinion! Cum umbla ea mândră, s-a împiedicat de piciorul meu! Aoleu! Ce tărăboi, era să leșin! În următoarea secundă mă trezesc sub zăpadă! Asta mai trebuia! Nimic nu-mi merge… Oare să mă duc la unchiul lui, mătușă lui sau pisica lui? Cum să dovedesc? Stau să mă gândesc și îmi dau seama că ar trebui să fac chiar eu un om de zăpadă, pe care lumea să îl observe si să vadă  că nu este nimic periculos!

Până m-am decis, a venit primăvara… Tot ce am vrut este să dovedesc! Dar am eșuat… M-am întors  acasă, după o lungă iarnă… Imediat ce am intrat pe ușa, familia mea a sărit la mine, ba să mă certe, ba să mă sărute. Dar cum nu aveam chef de nimic, am intrat în camera mea și am văzut ceva. De fapt nu doar ceva, ci mai multe “ceva-uri”! Cadouri! Ratasem Crăciunul…

Imediat ies pe geam și strig: “Crăciun Fericit”, chiar dacă era primăvară!

Un copil aude și-mi spune:

— Este un miracol de primăvară!

— Ce este?

— Ninge și este frig!

— Ninge?! Frig?!

— Da, hai că mă și enervează glumele tale!

Am fost așa de amețit și n-am vazut că ninge! Pot să dovedesc că ce spun copiii este o minciună!

Întru în casă și iau un morcov, mulți nasturi și o căciulă. De afară iau două bețe și fac un om de zăpadă. Am avut mai multe încercări, deoarece copii mi-l tot distrugeau și trebuia să o iau de la capăt.

Am reușit. Era timpul. Am rugat-o pe mama mea să stea de pază cât timp aduc scaunele. Ea nu a făcut asta dar omul meu de zăpadă nu a pățit nimic.

I-am spus toate cele întâmplate bunicului meu care avea să mă ajute să-mi continui planul.

Îl găsiţi mai jos, cu numele ,,Operațiunea Stru”. Nu știu de ce… oricum, acum sunt pe cale să-l implementez.

 

Pana la urma am reusit!!! ,,Operatiunea Stru” este completa!!! An salvat o parte din spiritul craciunului!