Sofia Maria Crăciun

11 ani, Buzău, 2018, Școala Gimnazială “G.E. Palade”, clasa a V-a C

Diplomă de “Nou Povestitor” 

E iarnă. Andrei a făcut un om de zăpadă pe care l-a botezat Albișor. Omul de zăpadă făcut de Andrei nu era ca toți ceilalți oameni de zăpadă. El era pentru prima dată pe pământ și, prin urmare, nu cunoștea niciun alt om de zăpadă. Ceilalți oameni de zăpadă nu îl băgau în seamă. 

La finalul iernii, cu mic, cu mare, toți oamenii de zăpadă își făceau bagajele și păreau că se pregătesc să plece într-un loc îndepărtat. Numai Albișor nu știa ce să facă și a rămas pe loc dezorientat.

La venirea primăverii, Albișor văzu cum slăbește din zi în zi și cum zăpada din jurul său dispare. A durat aproape două săptămâni până când s-a topit și ultima bucată de zăpadă din el. Se gândea că e pierdut și a închis ochii. Când i-a deschis după un timp cât o eternitate, se afla într-o lume plină de oameni de zăpadă, sub un soare arzător. Culmea, niciunul nu se topea!

Unii stăteau la plajă pe șezlonguri, alții făceau baie, căci am uitat să vă spun că toți erau pe malul mării. Cei mai îndrăzneți făceau chiar schi nautic. A înțeles că a ajuns în locul unde oamenii de zăpadă își petrec vacanța de vară. Și ei au cu adevărat vacanță, nouă luni! Vă dați seama?! 

Albișor și-a făcut prieteni mulți și când a revenit iarna în țara lui Andrei, Albișor și prietenii lui au revenit odată cu primii fulgi de zăpadă. Andrei nu l-a mai recunoscut, nici nu avea cum să-și imagineze că omul de zăpadă făcut de el anul trecut s-a întors, doar îl văzuse topindu-se. Albișor nu era însă supărat, pentru că era înconjurat de toți oamenii de zăpadă cu care se împrietenise în vacanță !