Ileana Muraru

9 ani, Sibiu, 2018

Premiul – “Dragoniță-povestitoare”

În sfârșit am terminat și școala! Am ieșit din poveștile alea! Pot să explorez și eu lumea, în sfârșit! La școala dragonilor, domnul Dron ne arată: cum să furăm prințese, cum să ne păzim comoara și cum să luptăm cu prinți și cavaleri. Bine că a început vacanța că astea mă oboseau așa de tare încât nu mai puteam să mai rezist în poveste! Mai rămăsesem doar cu un ban și cu ultima mea viață! Bine c-am scăpat!

Am pornit în vacanța de vară, începând din 15 iunie, cu familia mea, să jonglăm cu capete de balaur la Circul Zino. Ne invitase vărul meu, dragonul Kai care lucrează acolo. Cel care deține circul este un balaur care mai are doar două capete, când, de obicei, balaurii au zece sau douăsprezece. Cele cu care am jonglat cred că erau ale lui. Bleah!

Apoi, am mers în camping vreo cinci zile. Acolo am făcut foc de tabără, am dormit în saci și am întâlnit un lac în care am făcut baie. A fost dezgustător pentru că dragonii nu se spală cu apă. În a patra zi, am încercat să fac artificii, am suflat foc și am făcut desene pe cer. Am văzut asta pe dragotelefonul meu care are și internet.

Apoi am călătorit 100 de kilometri numai ca să vedem statuia celui mai mare dragon care a existat în povestea „Mazuchi și dinozaurii”. Acolo, mami a spus că mergem ca să vedem scena pe care el a jucat-o și asta o să mă ajute să învăț istoria dragonilor de dinaintea mea.

Am fost și pe la bunici, dar am fost numai cu mama și sora mea, Zeli. Am fost foarte fericit că am ajuns acolo pentru că ei au făcut foarte multe lucruri uimitoare: bunicul a făcut grătar de om, bunicii au zburat până la magazinul din Dragotopia, bunicul a mai încercat să scoată flăcări, dar nu a reușit, bunica mi-a pregătit de mâncare o șopârlă dragon. A fost delicioasă! Am stat la bunici trei săptămâni.

După aceea, am fost în călătorie la Vulcanul Hirmonstal. Mama a spus că mergem acolo cu toți dragonii din neamul nostru, în afară de bunicul (pentru că el s-a oprit din scos flăcări), pentru a trezi vulcanul adormit de 1000 de ani. E o tradiție ca la 1000 de ani, dragonii să trezească un vulcan. Toți am suflat flăcări în interiorul vulcanului până când a erupt. Când am reușit… am făcut o mare petrecere.

În penultima săptămână, am făcut întreceri cu vrăjitoarele din basme ca să vedem cine este mai rapid. Și s-a dovedit că dragonul desigur, nu mătura unei vrăjitoare a câștigat.

Și ultima săptămână am petrecut-o în casă și nu am putut ieși să zbor sau să scot flăcări pentru că nu am avut voie.

– Rico, ți-ai terminat exercițiile?

– Încă nu, mamă.

Mama mă pune să-mi mai exersez strigătul și păzitul comorii că în povestea trecută am avut cel mai mic punctaj. Dar în pauze, am voie să mă joc cu un prieten „flăcările strigătoare”, „unde a dispărut prințesa”„ și eu am cea mai mare comoară”. Astea le jucam pe tabla de foc pe care a cumpărat-o mama de la vulcan.

A fost o vacanță dragotastică, chiar dacă a trebuit să fiu și în acestă poveste, măcar ce a trebuit să fac, a fost distractiv.