Andreea Bichir

14 ani, Galați, 2018

Premiul – “Cea mai năstrușnică dragoniță”

Bun venit! Cum a fost călătoria? Numele meu este Flacără Albastră şi astăzi voi fi ghidul dumneavoastră! Mă bucur să aud că v-a fost bine. Sper că nu sunteţi obosiţi! Perfect. Putem începe turul chiar acum. Haideţi! Ce? Nu ştiţi unde vă aflaţi? Adică…voi chiar nu ştiţi pe ce tărâm aţi pus piciorul? Bine, bine, atunci începem cu începutul: Bine aţi venit pe Tărâmul Dragonilor!

Ce este cu feţele acestea speriate? Înaintaţi, nu vă fie frică! Încă de la scrierea lui Ruth Stiles Gannett, “Dragonul tatălui meu” (care, apropo, a fost o adevărată capodoperă), dragonii şi oamenii trăiesc în pace şi armonie.

Acum, să înceapă turul! Dacă vă uitaţi în partea stângă, veţi putea vedea şcoala dragonească, iar pe dreapta se află pistele de “decolare”. Ah, priviţi, jumătate din şcolari deja se pregătesc să plece. Păi, cum adică unde pleacă? Voi chiar nu ştiţi nimic despre dragoni? Prea bine, vă voi spune: în vacanţă. Dragonii se îndreaptă spre tărâmul numit Vulcaniada, locul unde se găsesc cei mai mulţi vulcani activi de pe Tărâmul Fiinţelor Despre Care Se Crede Că Ar Fi Inventate, Dar În Realitate Sunt Cât Se Poate De Reale (ştim, este un nume cu adevărat grozav, deşi puţin cam scurt). Durata acestei vacanţe variază, începând de la o săptămână şi se poate extinde până la o lună, în funcţie de vârsta şi nevoia de abur ale dragonului respectiv. Mai întâi pleacă jumătate din şcolari, imediat după ce au terminat şcoala. După o săptămână, cealaltă jumătate îi înlocuieşte pe tărâmul binecuvântat al lavei. Urmează dragonii tineri, păzitorii prinţeselor şi a castelelor, care poposesc acolo între două şi trei săptămâni, iar, ultimii, sunt dragonii ajunşi deja la o anumită vârstă, sfetnicii regelui dragon, împreună cu însăşi Maiestatea Sa şi păzitorii regali.

Cu siguranţă mă veţi întreba: Ce fac dragonii pe timpul şederii lor in Vulcaniada? Păi, cum ar spune oamenii, îşi încarcă bateriile. Pe tot parcursul anului, dragonii înfruntă situaţii diverse, unele cu adevărat dificile, care pot fi rezolvate doar printr-o metodă: focul. Această flacără nepreţuită este singura armă pe care dragonii o au în faţa căpcăunilor, a vrăjitoarelor şi a altor răufăcători. Dar nici această armă nu este veşnică, la un moment dat focul din interiorul dragonilor se consumă şi îi poate lăsa fără apărare. Din acest motiv, în vacanţă, dragonii inspiră aburi.

Vulcaniada este o staţiune turistică deschisă exclusiv dragonilor, unde aceştia se pot bucura de aburi si lavă suficiente pentru un an întreg de primejdii, antrenamente şi încercări. Tărâmul este administrat de cele mai răutăcioase creaturi posibile, spiriduşii de foc, care, încă din deceniul 25 î. E. ( nici nu mă surprinde că voi nu ştiţi ce înseamna î. E. Pentru cultura voastră general, ne referim la termenul “înainte de Etna’) susţin că ar deţine, pe drept şi cu acte în regulă, pământul de care dragonii au atât de multă nevoie. Măcar au fost de acord să îl închirieze dragonilor pe timpul anotimpului cald (ce alt sezon mai bun pentru aburi) în schimbul unor lucruri aparent neînsemnate, câteva nestemate şi oale cu aur ( chiar dacă sunt spiriduşi de foc, tot le face plăcere să stea la capătul curcubeului).

Deşi plata este aparent mică, sunt foarte multe lucruri de făcut pe Vulcaniada. Pentru cei care nu sunt amatori de a absorbi puterea soarelui sau de a frecventa sauna de aburi, spiriduşii au amenajat scufundări în lavă, căutari de cărbuni ( da, băieţelule, ai ghicit bine. Căutarea de cărbuni e înlocuitoarea căutării de comori, obicei tipic omenesc), tobogane din care plonjezi direct în apă fierbinte şi plaje cu nisip roşu. După cum vă puteţi da seama, vacanţa la Vulcaniada este un adevărat răsfăţ fierbinte.

Este, cu adevărat, păcat că turul nostru nu poate cuprinde şi o vizită pe acest tărâm atât de magic, dar este o măsură de siguranţă pentru a-i proteja pe oamenii. Acolo sus este, foarte, foarte fierbinte şi nu credem că pielea voastră fără solzi ar putea face faţă.

Acum, gata cu sporovăiala. Turul s-a terminat. Acum, vă rog să mă scuzaţi, dar dacă nu v-aţi dat încă seama, mi s-a cam terminat combustibilul şi trebuie să îmi iau, la rându-mi, porţia de aburi suficienţi pentru un an întreg de tururi cu oameni, copii, spiriduşi de apă şi unicorni. Pe data viitoare!