Miruna Dincă

Clasa a VII-a

Mențiune specială

Vacanța mare a-nceput.
Cu entuziasm am urcat în podul bunicii – știam că acolo sunt multe comori nedescoperite și asta încă din vacanța trecută.
Am reluat căutările din colțul în care vara trecută se auzea ciripitul vesel al puilor de grauri, vecinii noștri înaripați.
Mi-a atras atenția un sul de ciucuri aurii la capete, puțin împrăfoșat. Am țipat de bucurie!
În sfârșit îl găsisem: primul covor al bunicii!
Poate nu știați, dar bunica mea a fost țesătoare. Era cea mai pricepută din sat. La 18 ani, țesea covoare pentru cele mai îndepărtate țări din Asia ori America de Sud. Într-o seară mi-a povestit cum a țesut primul ei covor. Era începătoare și nu reușea modelul cerut. Atunci, după rugi îndelungate, ca din poveste apăru un înger în fața războiului și mâinile bunicii au început să alerge printre ițele războiului de țesut. Curând a terminat covorul pe care cu mare bucurie îl așeză în camera ei pe podea. Îi mulțumi îngerului ei păzitor.
Bunica mi-a spus că acest covor are un secret. Abia așteptam să dezleg misterul covorului. L-am desfăcut, m-am așezat pe el și dintr-odată ce să vezi?! Lângă mine am simțit parcă o prezență luminoasă, blândă, calmă…Să fi fost oare chiar îngerul bunicii?
Mi-a spus că doar unui suflet curat și muncitor se arată și îi îndeplinește o dorință, aceea de a-l conduce acolo unde își dorește.
I-am mulțumit îngerului pentru că a apărut și pentru mine și i-am spus că nu-mi doream decât locul cald din brațele protectoare ale bunicilor. În timpul școlii îmi era atât de dor de sfaturile lor, de îmbrățișările lor blânde  încât îi visam în fiecare noapte.
Acum, că în sfârșit venise vacanța, visul mi se îndeplinise: eram unde voiam, lângă bunicii mei.
L-am rugat totuși pe înger să pot schimba dorința cu o rugăminte: multă sănătate, liniște, pace și viață lungă pentru dragii mei bunici
Astfel, într-o frumoasă zi de vacanță, am descoperit secretul meșteșugului de a țese covoare, un dar minunat al bunicii.
În același timp, un înger ne veghea mereu casa…