Ștefan Micu

9 ani, Chitila, Ilfov

Cel mai iscusit NouPovestitor (categoria 8-10 ani)

Camera mea este plină de jucării. Mama le-a strâns odată, le-a pus în cutii şi le-a băgat în dulap, dar noi le-am tot scos, azi una, mâine alta, până ce dulapul a rămas mai mult gol şi camera mai mult plină. Atât de plină, că uneori, vrei – nu vrei, calci pe piese de lego sau pe dinozauri şi soldaţi.

Într-o zi, când ne jucam de-a v-aţi ascunselea, am intrat în dulap. Ştiam că nu o să mă găsească, doar toată lumea credea că acolo sunt jucării. Am stat acolo o vreme şi, pentru că nimeni nu m-a găsit, am adormit. Am visat că mă transformasem într-un omuleţ de lego şi locuiam într-una din casele pe care le construisem împreună cu fratele meu, în oraşul Fanone din ţara „Porc în Casă”. Ţara asta am inventat-o acum doi ani jumătate. Eu sunt preşedintele ei şi am dat şi câteva legi, dar nu prea le respectă nimeni.

Cred că am dormit vreo două ore pentru că visul a fost destul de lung. Eram într-un hotel de ***, lângă nişte zgârie-nori. Pe geam se vedeau un avion şi soarele portocaliu. Dintr-odată, cineva a bătut la uşă.

− Cine e? am întrebat.

− Iha-ha. Iha-ha. Brrrrrrrru, s-a auzit.

− Poftim?

− Iha-ha.

− A, tu erai, căluţule. Îţi deschid imediat.

Era căluţul meu alb. I-am deschis şi i-am spus să se ducă în curtea de la hotel. El fusese să se plimbe şi-mi adusese iarbă  proaspătă. I-am spus că nu mănânc iarbă, aşa că a mâncat-o el.

Apoi m-am urcat pe el şi i-am zis să ne mai plimbăm un pic. A fost foarte distractiv! Pe drum ne-am întâlnit şi cu alţi prieteni: nebunul negru, care umbla în diagonală pe câmp, tura albă, care stătea nemişcată, şi dama neagră, care sărea coarda în parc. Am uitat să vă spun, toţi erau de pe tabla de şah de lego pe care tot eu o construisem, împreună cu fratele meu.

Dintr-odată, chiar când ajunseserăm înapoi la hotel, m-am trezit. Am ieşit din ascunzătoarea mea şi am întrebat dacă măcar mă mai căutau. Fratele meu s-a scuzat că a uitat, iar eu am început să râd de el. El a zis că zisese de-acum o oră că nu mai joacă şi eu i-am spus atunci că am adormit. I-am povestit de vis şi atunci ne-a venit cheful să jucăm şah, aşa că am căutat tabla de lego. Când am găsit-o, am avut o surpriză cam neplăcută: lipsea calul alb.

L-am căutat o grămadă, dar parcă se ascunsese sub pământ. Am vrut să îl înlocuim cu un căluţ de jucărie din setul de animale al surorii noastre mai mici, dar era prea mare şi arăta ciudat, plus că era maro, nu alb.

Până la urmă, ne-a ajutat şi mama şi l-am găsit: era în curtea hotelului de lego, chiar unde îl lăsasem eu în vis.