Maria Ciucu

10 ani

Cred că pentru majoritatea oamenilor, camera lor e un lucru cât se poate de normal. Dar mie îmi place mereu să văd totul din mai multe direcții, dincolo de normal… Deci să începem (cum îmi place mie să spun) cu începutul. Adică cu locul unde petrec eu cel mai mult timp :

Biroul.

Uau. Total banal, nu? Ei bine, da, dar…. (mereu există un ,,dar”). Dar acolo se întâmplă cea mai multă magie. Când stau acolo, prin mintea mea se derulează poveștile spuse și nespuse. Soarele și lumina se îmbulzesc la geam să-mi șoptească secretele văzduhului, vântul suflă fără oprire în geam, căutând o ființă ce-i ascultă istorisirile. Animalele se urcă în vârfurile copacilor, cântând cu graiul cel mai melodios dintre toate, cântând despre tot și toate, despre poveștile scrise în cer și în pământ. Și tot ce e pe birou prinde viață și începe să se joace de-a poveștile, cu zmei și cu prinți și cu atâtea înțelesuri. Ei… acum, că ai auzit poveștile acestui birou banal, să vezi și să nu crezi! Poate și pe biroul tău e la fel!

Dar acum, să revenim la camera asta normală 😉. Ce zici, să continuăm cu… hm…

Dulapul?

Cred că ți-ai dat deja seama că nu e nicidecum banal. Ei bine, acolo e un spațiu cam închis. Deci nu prea sunt povești care pot pătrunde în dulap. Dar partea bună e că sunt toate înăuntru. Uneori mi-e frică să îl deschid, ca tot ce e în el (nu hainele) să nu se reverse spre mine. Acolo se ascund mai mereu balauri și fete frumoase, prinți salvatori și cotoroanțe viclene.

Ori, din întâmplare, ajunge pe acolo câte un urs lăsat fără coadă de vulpea cea șireată sau cei trei purceluși, rătăciți printre geci sau probând câte un tricou decolorat, iar atunci eu izbucnesc mereu în râs. Dar uneori se întâmplă ca prin dulapul meu să se piardă, printre aventuri și acțiune, câte un explorator în căutarea unei relicve, un detectiv iscusit, vreun călător prin timp sau spațiu, un extraterestru rătăcit, un lup zvelt fugărit de vânători sau doar un mic șoarece fugar.

Dar cel mai des prin dulap se pierd propriile povești, iar eu mă trezesc față în față cu o haită de lupi curajoși, o fată cu aripi mari de înger și cu sabia în mână, o vulpe fermecată, un băiat de pe alt tărâm, un ghepard scăpat de la Zoo, o fată ce vorbește cu un copac sau o regină care se aruncă în război.

Într-un cuvânt, dulapul e plin cu bazaconii și povești incredibile 😊.

Deci, trecem la…… (ghicește)

Pat.

Ei bine, în pat, normal, se doarme. Banal, nu? Dar când dormi, ai și vise. Și visele, după mine, sunt cea mai bună parte a dormitului. În vis, mintea ta modelează cele mai uimitoare lucruri! Cele mai uimitoare povești, pentru că le poți trăi cu adevărat! (Bine, nu chiar cu adevărat, doar în mintea ta, dar și acolo e un mic Univers). Acolo se întâmplă totul. De acolo vin atât de multe povești, nu le pot egala nicicum cele din dulap și de la birou. Cred că visul este cea mai mare sursă de inspirație. Căci visul, cum am spus, e o mină de aur, iar prin ea mișună creaturi de poveste și atât de multe lucruri minunate, care îți dau târcoale, așteptând să le lași să-ți vorbească. Și cred că ceea ce îți zic e minunat, și dacă e așa, amintește-ți că sunt făcute toate de mintea ta și creează și tu povești minunate! Deci, nu uita că mintea ta e un izvor de povești!

Și acum, ce a mai rămas în camera aceasta, despre care nu mai pot spune că este banală… Ei, câteva cutii, scaune, jucării, ceva mai multe dulapuri și rafturi… Și alte câteva obiecte.

Of, of ! Ce neatentă sunt! Ia te uită!…

O fereastră! Atâtea povești sunt dincolo de ea…..

Și acum, te rog să mergi numaidecât să le explorezi! Căci am stat totuși cam mult aici, în camera aceasta.

Un lucru îți mai zic:

Nu uita că există povești peste tot, chiar și în camera ta!