Astrig Popescu

În categoria cărţilor testate este şi povestea unui motan care refuză să meargă la şcoală, până găseşte un ajutor în compania unui şoricel. Este vorba despe „Splat, un cotoi ca un zgâmboi”, căreia copiii îi apreciază mult ilustraţia „smotocită” şi aliteraţiile savuroase. Recunosc ca m-a atras iniţial designul cărţii şi că m-am bucurat apoi că am găsit şi un fir narativ folositor pentru a povesti cu cel mic despre prieteni, răsfăţ şi frica de nou. Nu a durat mult şi „doamna Păpuşescu” a devenit un personaj des invocat la noi în casă. La „clase” mai mari, discuţia se poate orienta pe reacţia colegilor lui Splat faţă de şoricel, pe prejudecată şi toleranţă. La 2 ani, răbdarea de a trece de una sau mai multe ori prin paginile unei cărţi este deja o realizare majoră. Recompensa adultului cititor constă, cred eu, în a asculta tânărul auditoriu cum redă cuvântul „zburlit”.